In iulie 1988 , după numai trei ani cu „Sportul Muncitoresc”, factorii de decizie hotărăsc că echipa de fotbal să revină sub aripa Uzinei de Aluminiu. Începând cu sezonul 1988-1989 echipa se va numi „Metalurgistul Slatina”. În doar câțiva ani echipa locală își schimbase denumirea de mai multe ori. Personal nu am înțeles motivul pentru care era rebotezată la fiecare trei ani, mai ales că sprijinul financiar, indiferent de nume, venea de la unitățile industriale ale orașului. De la Energia la IPA, la Sportul Muncitoresc iar acum, Metalurgistul.
În astfel condiții este greu să-ți formezi o identitate, să devii o echipă de tradiție a zonei cu atât mai puțin a fotbalului românesc. Și totuși iubitorii fotbalului trecuți de prima tinerețe asociază fotbalul slătinean cu Metalurgistul Slatina.
Primul antrenor al echipei este Constantin Ștefan, cel care formase Dinamo Slatina în vara anului 1973. După 15 ani Ștefan – Marlău revine la Slatina. Iată ce declara în presa locală în vara anului 1988
”Mai întâi ar trebui consemnat că din toamnă echipa se va numi Metalurgistul. Titulatura asta exprimă de fapt noua organizare în sensul că echipa este a noii platforme industriale slătinene. Asociația are ca președinte pe Petre Boțoran, președintele secției de fotbal fiind Eugen Stanciu, iar organizator de competiție, Constantin Coman”
În aceiași perioadă, la Scornicești se inaugurează cel mai mare stadion din județ și astfel echipă oraşului va disputa partidele de pe teren propriu pe stadionul 1 Mai.
După decembrie 1989, Metalurgistul a reuşit să supravieţuiască numai datorită fondului de jucători care se formase în timp. Metalurgistul Slatina va intra în istorie ca fiind echipa care a făcut trecerea de la comunism la așa zisa democrație, și a lansat în fotbalul mare doi jucători ce în scurt timp vor deveni cei mai mari fotbalişti din istoria fotbalului romanesc, Gheorghe Craioveanu şi Claudiu Niculescu.
Primul care debutează este Gică Craioveanu. După câteva sezoane reuşite la echipa „Constructorul” Slatina , la începutul anului 1989, Craioveanu este adus la Metalurgistul Slatina de antrenorul Constantin Ştefan. După numai trei etape, la 19 martie 1989 reuşeşte să marcheze primul gol pentru Metalurgistul în partida susţinută contra lui FC Caracal. Iată echipa trimisă în teren în partida respectivă.
Metalurgistul : Bancă – Mihaiu, Mozăceanu, Fl.Gheorghe, Asaftei – V. Popescu, Din, Negoescu ( Baicu ), Candea- Răduţ, Craioveanu.
Gică Craioveanu se va impune rapid şi după numai un an, în care devine principalul marcator al echipei Metalurgistul, va face pasul spre marea performanţă. După un scurt popas la Drobeta Turnu Severin se transferă la Universitatea Craiova unde devine golgheterul României în 1993-1994 cu 21 de goluri şi 1994-1995 cu 27 de goluri.
Din generația de aur a lui Ion Pîrvulescu, Claudiu Niculescu a jucat la Metalurgistul alături de vărul său, Marius Niculescu și de Jean Gorgonaru. Se transferă la Jiul I.E.L.I.F. şi apoi la U. Craiova unde s-a lansat spre fotbalul mare. A dovedit calităţi de golgheter încă de la început, fiind printre primii marcatori ai echipei. Între 2001 şi 2010 joacă la Dinamo Bucureşti cu o singură excepţie 2002-2003 când activează la Genoa. In 2008 joacă la MSV Duisburg. Are trei campionate câştigate cu Dinamo 2002,2004 ,2007 şi trei cupe al României 2001,2004,2005. Golgheter al României în sezoanele 2004-2005,2006-2007. A mai jucat la U. Cluj.
In primul an , Metalurgistul termină sezonul pe muchie de cuțit. A fost nevoie de un context favorabil pentru a scăpa de la retrogradare. Iată ce își amintește portarul Severică Bancă, omul meciului decisiv, considerat de trimisul special al ziarului Sportul, Aurel Păpădie, ”îngerul păzitor al buturilor proprii”
” Cu două etape înainte de final aveam deplasare la Electroputere Craiova. Trebuia neapărat să venim cu un punct pentru a spera în salvarea de la retrogradare. În ultima etapă jucam acasă cu Metalul Mangalia echipă deja retrogradată iar Electroputere se deplasa la Târgu Jiu unde echipa locală trebuia să învingă neapărat, altfel retrograda. Am intrat în cantonament la Călimănești înaintea jocului Toată lumea era conectată la partida respectivă. La final tabela a rămas neschimbată, meciul s-a terminat 0-0. Am fost considerat unul dintre cei mai buni jucători de pe teren. Nu poți să uiți astfel de momente”
Metalurgistul Slatina : Bancă – Mihaiu, Fl. Gheorghe, Din, Asaftei – Mozăceanu (min. 78 Baicu), V. Popescu, Păun, Candea – Mladin Răduț.
Electroputere : Dumitru – Bărbuceanu, Cărbunaru, Prună, Matei – Ștefănică Nanu (min 65 Petrișor), Sorohan, Firănescu (min 74 Zamfir) – Biță, Ghiță
În ultima etapă, Metalurgistul avea nevoie de golaveraj, adversarul era deja retrogradat așa că totul a picat ca o mănușă. Slătinenii au învins cu 9-2 pe retrogradata Metalul Mangalia, iar Electroputere a pierdut la Pandurii cu 2-0 și a retrogradat în Divizia C. Pentru Metalurgistul au marcat : Răduț ( min 10, 14, 62, 73), Nucu Păun (min 24, 51) Baicu (min 16), Candea (min 31) și Din (min 75)
Urmează un sezon 1990 – 1991 foarte bun, în ciuda problemelor financiare. În cotidianul central Sportul, din 19 septembrie 1990, cronicarul sportiv Pavel Peană semnala problemele financiare ale echipei.” Situația financiară a echipei este dezastruoasă. Se caută cu mare asiduitate un sponsor”
Metalurgistul Slatina termină pe locul 7 la 3 puncte de podium.
Iată formula de echipă folosită de antrenorul Vasile Dobrău în partida de pe teren propriu cu ICIM Brașov din 15 septembrie 1990 și încheiată cu scorul de 2-0 în favoarea gazdelor.
Metalurgistul : Apetrei – Mihaiu, V. Popescu, Mozăceanu (min 46 Candea), Butaru – Din, M. Popescu, Enaru – Păun, Mladin, Răduț. A marcat : Răduț (min 34, 50)
După evenimentelor din decembrie se crease un vid de putere pe fondul căruia se instalase un oarecare haos, atât la nivel național dar mai ales la nivel local. După 1990 echipa este abandonată de cei care trebuia să o susţină. Presa locală trage semnale de alarmă privind situaţia echipei.
Autorităţile de la acea vreme rămân impasibile la toate apelurile. Metalurgistul este târâtă într-un scandal în urma meciului cu Şoimii Sibiu .
Ambele sunt penalizate cu cinci puncte şi la sfârşitul sezonului 1991-1992 retrogradează în divizia C . Seria a-II-a a fost dominată de un alt scandal numit de presă „Haina de blană” în care au fost implicate UTA şi Unirea Alba-Iulia.
„Ne propunem construcţia unei noi echipe . Din păcate avem un lot destul de restrâns pentru o divizionară C, compus din 13 jucători : Niţă, Răceanu –Fl. Gheorghe, Gorgonaru, Barbu, Alexe (revenit de la Constructorul), Drăgan, Florescu, Din, Răduţ, Mugurel Postelnicu si Gavrilă . Lipsesc nemotivaţi : Butaru, Mozăceanu, Enaru. Deocamdată nu există echipament, mingi, baza de antrenament de la I.P.A. este în paragină ”declara preşedintele clubului Eugen Stanciu în „Olt Press” (21 august 1992)
În Divizia C, problemele la echipă continuă. Metalurgistul Slatina se deplasează la Fieni cu un lot format din 13 jucători, antrenor fiind Ion Pîrvulescu. In primăvara anului 1993, în eşalonul trei consemnăm debutul în fotbalul slătinean al tânărului Claudiu Niculescu. Printr-o mobilizare generală, mai mult din partea jucătorilor, Metalurgistul scapă de la retrogradare la finalul sezonului 1992-1993, după victoria cu 4-0 în faţa echipei Minerul Uricani , prin golurile marcate de : Florescu’10,’84, Gorgonaru’13 si Postelnicu’42
Metalurgistul : Răceanu – Postelnicu, S. Din, F. Gheorghe, Mozăceanu, Ilie Micu, Gorgonaru, S. Barbu ( M. Niculescu ), D. Alexe, Florescu, Cl. Niculescu ( Lixăndroiu ).
Ceea ce se anunţa de mult se întâmplă în vara anului 1994, fotbalul slătinean se sufocă şi moare. Autorităţile locale din acea vreme nici nu vor să audă de fotbal. La finalul campionatului 1993-1994 Metalurgistul Slatina termină sezonul penultimul loc şi astfel se încheie un capitol din fotbalul slătinean început în 1970 odată cu aducerea echipei Gloria Bârlad la Slatina.
In vara anului 1994 după 6 sezoane (4 în Divizia B – 2 în Divizia C) , echipa retrogradează în campionatul judeţean după care se desființează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu