Drama fostului portar al echipei Metalurgistul!

Severică Bancă, a fostul unul dintre portarii talentaţi ai fotbalului românesc. Coleg de generaţie cu Gheorghe Popescu, la numai 16 ani, era titular în poarta echipei Dunărea Calafat. In urma unui meci, Dunărea - Pandurii Tîrgu Jiu, a fost văzut de Iulian Dobre, antrenorul echipei de tineret a lui F C Olt. Avusese câteva recomandări de la Bărăitaru şi el tot din Calafat, care juca déjà la tineret la Scorniceşti.

Viaţa l-a pus la grea încercare. Dacă pe plan profesional, Bancă se poate lăuda cu ceva rezultate, pe plan personal povestea lui este tulburătoare. Astăzi, la 49 de ani se află internat, imobilizat, într-un azil din Pleniţa. Cum s-a ajuns în această situaţie, aflăm chiar de la Severică Bancă.

“Lucram ca administrator la o pensiune din Predeal. În ziua respectivă, mi s-au reproşat unele probleme administrative, în urma cărora m-am consumat enorm. Stresul provocat era să-mi pună capăt zilelor. In ziua de 9 noiembrie 2016, eram la baie ,mă bărbieream şi am simţit uşoare ameţeli. In secunda următoare, am căzut pe partea stângă şi n-am putut să mă mai ridic . M-am târât pănă la masa unde era telefonul, cu mâna dreaptă, căci partea stăngă nu o mai simţeam, am tras de faţa de masă, a căzut tot ce era pe masă, mai puţin telefonul” , povesteşte fără ezitate fostul portar.

Am fost ajutat de fostul arbitru, Silviu Bogdan şi de Alin Buzărin.

Severică Bancă suferise un accident vascular cerebral. Fără nici o posibilitate de a lua legătura cu exteriorul, a stat căzut până a venit cineva care trebuia să repare ceva la pensiune.

“Mi-au căzut toate în cap, scrumieră, pahare, tot ce era pe masă, mai puţin telefonul. Am fost găsit după două zile de un coleg care a chemat salvarea şi m-a transportat la spital”, continuă Bancă.

Abandonat de toată lumea, coşmarul lui Bancă a continuat. După obişniutele investigaţii, a fost transferat la un azil , dintr-o localitate de lângă Oradea. Dacă în prima fază telefonul nu l-a ajutat, de data asta i-a salvat viaţa. Era un coşmar care părea să nu se mai termine. Aici erau condiţii insuportabile, mi-a fost confiscate, telefonul, actele, hainele, ca să nu pot pleca. M-am rugat de proprietarul azilului să-mi dea telefonul şi noaptea pe sub pătură, ca să nu mă vadă cineva, am reuşit să iau legătura cu Silviu Bogdan, care a mobilizat câţi-va prieteni comuni în frunte cu, Marian Sărăcin şi Emil Trăistaru şi m-au transferat la Calafat Aici, în sfârşit, am găsit oameni de suflet care m-au ajutat. Este vorba despre, Andreea Enache, medic neurolog şi Lili Ungureanu, asistentă . povesteşte Severică.

După 14 zile de investigaţii, tratament şi de kinetoterapie, a început să meargă, sprijinit de baston. Mâna stângă în schimb, nu o poate mişca nici acum. După sărbători aşteaptă să plece la Bucureşti la “Institutul Ana Aslan” pentru tratament şi recuperare. Din păcate nu are suficienţi bani, aşa că plecarea s-ar putea să se amâne, fapt care i-ar cauza. Când vorbeşte despre activitatea de fotbalist, parcă renaşte. Îi place să discute la nesfârşit despre perioada în care era jucător.

Severică Dorel Bancă, telefon 0768 842 438

Era singurul care putea să iasă din cantonament.

Dorel Severică Bancă a evoluat în fotbalul din Olt, cu mici excepţii, timp de 7 ani. Mai întâi la tineretul lui FC Olt, după care a fost transferat la Metaluristul Slatina în timpul mandatului lui Constantin Deliu. La Slatina a rămas până în 1990 când s-a transferat la Mureşul Topliţa. Pe timpul stagiului militar este dat la Viitorul Ghiorghieni la schimb cu Eugen Bungărdean. În ianuarie 89 a revenit la Scorniceşti.

La Metalurgistul Slatina, a fost coleg cu Gică Craioveanu. La debutul lui Craioveanu, Bancă era titular în poarta Metalurgistului, A fost martor la ascensiunea viitorului golgheter al României. Iată formula de echipă la data de 19 martie 1989 , când Gică reuşeşte să marcheze primul gol pentru Metalurgistul în partida susţinută contra lui FC Caracal

Metalurgistul : Bancă – Mihaiu, Mozăceanu, Florea, Asaftei – Popescu, Din, Negoescu ( min 70, Baicu ), Candea- Răduţ, Craioveanu.

Poveştile savuroase din perioada petrecută la F C Olt , acţionează ca un balsam asupra sănătăţii lui. Elev fiind la Liceul Agricol, era singurul care i se permitea să iasă din cantonament, mai ales seara. “Fiind plecat cu echipa lipseam de la şcoală. Din când în când, seara, mergeam la colegi să-mi iau temele. Nimeni nu putea să plece, nea Mişu Purnichi, avea camera lângă ieşire, nu scăpa nimeni neobservat. Anghel, portarul, era un fel de lider, i se spunea Barză, m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la cumnatul său care era şef la un local prin spate, pe la Hotel, să iau un pachet. Barză se ocupa cu “aprovizionarea”, era un fel de stăpân acolo. Am venit cu sacoşa plină, avea de toate ,casete video, băutură şamd. Pe partea din spate a blocului era o sfoară atârnată, legam sacoşa, după care intram prin faţă, nimeni din conducere nu s-a prins vre-o dată. Am făcut asta de multe ori, nu puteam să zic nu. “ povesteşte cu mare plăcere Bancă

A fost , pe rând , rezerva lui Anghel, a lui Ciurea, Gherasim, Stângaciu. Rămâne cu satisfacţia ca a jucat alături de mari jucători, Balaci, Donose, Crişan, Turcu şamd, dar şi cu regretul că nu adebutat în Divizia A deşi a avut posibilitatea.

La o zi, de debutul în Divizia A

18 iunie 1986, Bancă, a fost aproape de debutul pe prima scenă a fotbalului românesc. Asta se întâmpla în ultima etapă a sezonului 1985 – 1986, când F C Olt juca la Bucureşti, cu Sportul Studenţesc. "Cu o zi înainte, la antrenamentul obişnuit dinaintea jocului, mi-am luxat degetul de la mâna dreaptă, antrenorul când m-a văzut a luat foc. “Bă de ce te-ai accidentat că mâine vroiam să te bag în poartă”, striga la mine, Gheorghe Constantin. Când am auzit, nu am închis un ochi toată noaptea, nu neapărat din cauza degetului , cât mai ales din cauza faptului că am ratat şansa să joc", povesteşte Bancă

Meciul respectiv nu mai avea nici o importanţă , locurile în clasament erau stabilite dinainte, indiferent de rezultat. Singura miză partidei, avea să o afle a doua zi. “Am crezut că este o glumă, dar la ora jocului am aflat de ce trebuia să stau eu în poartă! Singurul lucru care mai conta era ca, Hagi să marcheze cât mai multe goluri, iar prezenţa în poartă a unui debutant, mai justifica intr-un fel, numărul mare de goluri primite. Atunci mi-am dat seama ca antrenorul nu a glumit. In locul meu a intrat Câmpeanu – Burebista, care l-a înlocuit pe Ciurea, înainte de pauză. Era bine să fii trecut pe foaie, încasai prima de joc, 3000 de lei, care nu era de neglijat, mai ales pentru un copil ca mine”, încheie Bancă

Caseta meciului de care povesteşte Bancă.

Etapa 34 / 18 iunie 1986

Sportul – F C Olt 7-5

( M. Sandu 3, Hagi 16, 28, 46, 52, 70, 89 / Eftimie 14, Georgescu 32,M. Popesca 62, Despa 65, 75 ).

Sportul : Speriatu ( min 72 Zariosu ) – M. Mihail, Iorgulescu, Cazan, Munteanu II – Terheş ( min 46 M. Popa ), Cristea, Bozeşan I, Coraş – M. Sandu, Hagi.

F C Olt : Ciurea ( min 36 Cîmpeanu ) – Laurenţiu, Minea, Mihali, M. Zamfir - M. Popescu , Sorohan ( min 62 Despa ), Eftimie – Crişan, Leţa, Georgescu.