La 17 ianuarie 1990, în organizarea FRF, a avut loc o
şedinţă la care au participat şi
conducătorii echipelor divizionare A. Echipa FC Olt a fost reprezentată de
vicepreşedintele clubului Şerban Necşulescu. Şedinţa a fost deschisă chiar de
fostul antrenor al echipei din Scorniceşti, Cornel Dinu, ajuns între timp
adjunct în Ministerului Sportului.
Primii care şi-au primit sentinţa au fost cei de la Victoria
Bucureşti. Totul a durat cinci minute. Desfinţarea clubului bucureştean era previzibilă. Cu zece zile inainte, pe 7
ianuarie 1990, imediat după căderea regimului Ceauşescu, Dumitru Dragomir, fostul preşedinte al cluburilor FC Braşov, FC Olt
Scorniceşti şi Victoria Bucureşti a fost arestat preventiv pentru abuz în serviciu contra intereselor obşteşti.
Îi erau imputate ingineriile financiare de până în 1989, sub paravanul
fotbalului şi cu protecţie de sus.
Mulţi suporteri s-au bucurat, nu
aveau de unde să ştie că şi echipele lor
vor avea aceiaşi sosrtă dar prin alte metode. Din 90 şi până astăzi au dispărut
echipe de tradiţie cum ar fi Corvinul Hunedoara, Jiul Petroşani, F C M Braşov,
Sportul Studenţesc, Inter Sibiu şamd.
A urmat verdictul dat echipei din
Scorniceşti. Iată cum suna sentinţa primită de FC Olt:
„Comitetul Frontului Salvării Naţionale din
cadrul FRF a hotărât desfiinţarea echipei FC Olt, începând cu data de 17
ianuarie 1990. Jucătorii respectivului club vor fi legitimaţi la ultimul club
de la care au fost transferaţi. În cazul în care clubul de la care a fost
transferat nu doreşte acest lucru, jucătorul poate fi legitimat la una din
echipele din judeţul de unde e provenit. În fiecare etapă, echipele care ar fi
urmat să joace cu Victoria şi FC Olt, stau”.
După o perioada scurtă, la insistenţele
celor care mai erau pe la echipă, FC Olt a obţinut un loc în Divizia C,
începând cu ediţia 1990-1991. Era perioada când cei mai descurcăreţi încercau
prin orice mijloace să pară victime ale vechiului regim şi, astfel, să ajungă
în funcţii noi create de noua putere.
Victoria Bucuresti şi FC
Olt şi-au încetat afilierea la FRF
La recomandarea lui Cornel Dinu, înainte
de pronunţarea sentinţei, preşedintele interimar al FRF din perioada respectivă,
Andrei Rădulescu, a dat citire unui raport în care s-au adus la cunoştintă
câteva capete de acuzare. Iată ce i se reproşa echipei din Scorniceşti:
„FC Olt Scorniceşti s-a înfiinţat în anul
1973, ca efect nemijlocit al manevrelor şi indicaţiilor clanului ceauşist. Ca
urmare, s-a ajuns ca o echipă sătească să promoveze în scurt timp, prin
abuzuri, fraude şi alte fărădelegi.
Pentru exemplificare, este de ajuns să menţionăm că în ultimul meci oficial din
Divizia C, ea a câştigat cu 18-0, evident nereal şi sub presiune.
De
asemenea, în mod nejustificat şi sfidător, la Scorniceşti s-a construit un mare
stadion al cărui număr de locuri depăşeste de câteva ori necesităţile
locuitorilor localităţii respective. Şi aceasta în condiţiile în care în
capitală stadioane de mare valoare şi de tradiţie cum ar fi Republicii,
Progresul ş.a.m.d. au fost demolate pentru a se construi monstruoase
clădiri pentru dictator”
Din ultima parte a materialului apărut în
Gazeta Sporturilor reiese că noua putere de la Olt a propus schimbarea
denumirii şi sediul echipei la Slatina.
„Apreciem că chiar dacă FC Olt Scorniceşti
îşi schimbă denumirea şi sediul la Slatina, întregul popor nu va înceta să facă
legătura între această echipă şi clanul ceauşist. Ca atare, apariţia acestei
echipe pe stadioanele ţării la: Timişoara, Braşov, Bucureşti ş.a.m.d., ar
determina din partea publicului spectator manifestări anticeauşiste, care ar
putea dauna integrităţii fizice ale publicului şi sportivilor.”
Imediat după evenimentele din Decembrie,
în presă s-a declanşat o adevărată campanie de defăimare a cluburilor: Flacăra
Moreni, Victoria Bucureşti şi FC Olt. Clubul din Moreni a fost singurul care a
cerut şi primit dreptul la replică. Nici un cuvânt despre Inter Sibiu, o echipa înfiinţată în 1982 si
ajunsă în Divizia A în 1988. Sibiul tocmai fusese declarat oraş martir.
În apărarea echipei nu mai putea fi nimeni: o parte, erau reţinuţi
aşa cum se întâmplă la orice schimbare de regim poltic, iar cei rămaşi, fie
erau neputincioşi fie trecuseră peste noapte de partea cealaltă a baricadei, un
supterfugiu la modă în zilele lui decembrie’89.
F.C. Olt,în cei şaisprezece ani şi jumătate a avut un
parcurs, uneori contestat, dar în
majoritatea timpului a fost o echipa
cuminte care şi-a făcut treaba ca
orice grupare, uneori mai bine, alteori mai puţin bine.Singura reparaţie morală
pentru echipa din Scorniceşti a fost
locul primit în divizia C în
ediţia 1990-1991, singura care a continuat.
Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti
Obedienţa faţă de clubul bucureştean Steaua, avea să fie un
preţ prea mare pe care fotbalul din Scorniceşti avea să-l plătească.
Primii care au propus desfiinţarea echipei au fost chiar membrii conducerii
tehnice şi administrative detaşaţi la Scorniceşti în urmă cu ceva timp. Aceştia
au fost susţinuţi şi de o parte din jucători care s-au plâns prin presa că nu
mai vor să joace la F.C. Olt, că sunt consideraţi mercenari…şamd.
Iată ce declara portarul Gherasim, cel
care a încasat o bătaie zdravănă, în ultima partida de la viitori săi colegi,
în Gazeta Sporturilor din 16 ianuarie 1990:
„Ştie toata lumea că noi am fost o echipă
de mercenari. Nimeni dintre colegii mei,
cu care am vorbit în această perioadă, nu mai vrea să activeze la aceasta
echipă fantomă, de care nu ne leagă nimic sufleteşte” se plângea Daniel
Gherasim, un jucător reinventat de FC
Olt.
"Cred că cei de la Bucureşti
ştiau acest lucru, pentru că nu s-au prezentat la reunirea echipei. Până
seara am ajuns acasă, fiind vacanţă, toţi jucătorii au plecat în pregătiri cu
alte echipe, eu am mers la Metalurgistul Slatina, iar după un sezon am revenit
la CS Olt 90. Cu mine în autocar se mai aflau: antrenorul principal Tănase
Dima, secunzii Ciolca Longin şi Ion Anghel, precum şi jucătorii Eftimie,
Moraru, Ruse, V. Popa, Ene, Dudan, Ciobanu, David, Şuvagău, Tulba, Georgescu,
Gruia, şamd.”, îşi aminteşte fostul jucător Marius Stan, sosit de la Gloria
Buzău la începutul sezonului 1989-1990.
După primirea sentinţei, jucătorii, cei
care mai rămăseseră, au început să-şi caute echipe. Astfel, cei din Bucureşti:
Gherasim, Pena şi Cireaşă au fost preluaţi de Steaua. Eftimie, A. Georgescu,
Pistol au ajuns la FC Argeş. Dorinel Munteanu şi Mihali au ajuns la Sibiu, în
timp ce Ruse a fost luat de Petrolul. Ceilalţi jucători au fost legitimaţi la
diferite cluburi din ţară, după cum urmează:
Moraru - FC Constaţa, O. Ciobanu–Suceava,
M. Ene–Slobozia, M. Stan–Metalurgistul Slatina, V. Popa–Chimia Râmnicu Vâlcea,
Şuvagău – Gloria Bistriţa, Tulba–Maramureş Baia Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu