Apărut în presă după 2000, numai pentru a fi criticat, stadionul "Viitorul" din Scorniceşti are totuşi cu ce se mândri. Construit după cele mai înalte standarde, este primul stadion din fotbalul românesc a cărei tribună a fost dotată cu scaune.
Şantierul a început în anul 1984, pe acelaşi
amplasament pe care, cu zece ani în urmă, în primăvara anului 1974 se bătea
primul ţăruş la construcţia vechiului stadion. La 28 August 1988 are loc primul meci oficial
pe noua arenă: FC Olt -FC Bihor 0-0. In programul editat de club la partida
respectivă cei prezenţi sunt informaţi
că Scorniceștiul beneficiază de un stadion de fotbal cu o
capacitate de 15 000 de locuri.
Ceaușescu nu a fost de acord cu o construcție aşa
mare, toată lumea ştie acest lucru, dovada cea mai mare în acest sens este că ,
primul meci disputat pe noul stadion ( inaugurarea ) a avut loc miercurea, de dinaintea primul joc şi s-a desfăşurat într-un anonimat
total. Adversara echipei F C Olt a fost Universitatea
Craiova cu Eugen Neagoe, Gigi Ciurea
şamd. Atunci se presupune ca , Sorin Cîrţu s-ar fi întrebat surprins de construcția uriaşă "Ce este cu tarlaua asta" .
Considerat la inaugurare foarte cochet, a fost una dintre principalele cauze ale antipatiei generale pe care echipa a adunat-o înainte de 1989. Oraşe mari, cu echipe de tradiţie nici nu visau la aşa ceva. Dotările stadionului includ: scaune la tribuna I, tribună oficială, spații pentru presă, vestiare, saună, bazin de înot sub tribuna II ( care nu a mai fost finalizat ), gazon cu sistem de drenare al apei, camere de locuit pentru cantonamente (sub tribuna I )
Brazdele au fost decopertate de pe un deal din
vecinătate ceea ce, crede inginerul Neacşu, împreună cu sistemul de drenare de
cea mai bună calitate, au făcut ca Scorniceștiul
să aibă una dintre cele mai bune suprafețe de joc din țară. În plus, sub tribune, proiectantul a gândit spații dedicate atelierelor unei fabrici de textile ale
căror produse să susțină finanțarea echipei. Astăzi toate astea, fie au
dispărut, fie s-au degradat aproape total. Construcţia a fost proiectată de
ing. Viorel Neacşu şi realizată de Trustul de Construcţii Hidrotehnice ( T C H
) .
Stadionul Viitorul a mai
rămas ani buni în circuitul F.R.F.. Şefii federatiei, aceiaşi care desfinţau F.C. Oltul, la sfârsitul mijlocul anilor 80 îşi amintesc
ca la Scornicesti
există un stadion modern. In vara anului
1995, lotul de juniori U.E.F.A.’98 si’96
angajate in turneul de calificare pentru Campionatele Europene vor sosi pentru
cantonament la Scornicesti
pe 24 august. Aici tinerii fotbalisti,
Romania’96 ( antrenor L. Satmareanu ) şi Romania’98 ( antrenor I.Chirilă ) urmeaza
sa întânleasca formaţiile similare ale Turciei in partide de verificare.
Santierul stadionului - 1986
Zilele în care veneau
la Scorniceşti: Craiova, Steaua, Dinamo
sau FC Argeş erau semnate cu pixul în
calendaru competiţional, fiecare microbist avea la locul de muncă, lipit pe perete sau pe uşa vestiarului
programul Diviziei A. Se făceau
calcule, schimburi de tură în cazul etapelor intermediare, numai ca să poată
merge la meci. Pentru orice
microbist din zonă, fotbalul era un
refugiu din rutina zilnică odată cu revenirea echipei la Scorniceşti în vara
lui 88.
Acţiunea U.E.F.A 98 şi 96 este ultimul eveniment major
gazduit de stadionul Viitorul. Astăzi, din punct de vedere al
performanţelor nu mai înseamnă aproape
nimic, este în paragină, şi găzduieşte doar partide din
campionatul judeţean. Este o arena
care a început să moară odată cu revoluţia şi supravieţuieşte
numai datorită camerelor transformate în locuinţe sociale precum şi secţiilor de croitorie aflate sub tribuna întâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu