Renato Popa , copilul teribil al fotbalului Oltean !

Când promovarea a devenit o prioritate pentru fotbalul caracalean, pentru a face faţă luptei destul de dure cu principalele urmăritoare, au fost necesare câteva transferari. Una dintre cele mai reuşite mutări a fost al lui Renato Popa, un mijlocaș de creație în vârstă de 19 de ani, de la Corabia, rapid și cu un excelent control al mingii.

Era văzut unul dintre cei mai promițători jucători, chiar şi după episodul de la F C Olt, când a fugit din cantonament , pentru că nu s-a putut acomoda departe de casă, copil fiind. Deşi foarte tânăr avea un talent nativ, fusese selecţionat şi la naţionala de juniori sub 18 ani.

“La Caracal am fost adus de Niţulescu în primăvara anului 1987, tocmai ce terminasem liceul şi urma să plec în armată. Imi era teamă de regimul cazon, auzeam tot felul de poveşti, episodul Scorniceşti îmi apărea frecvent in vis. Şansa mea s-a numit Jean Niţulescu care a venit după mine şi mi-a promis că mă scapă de armată dacă vin la Caracal. Echipa din Caracal avea şanse la promovarea dar lupta era foarte grea, erau echipe puternice Alexandria, Câmpulung” povesteşte Renato Popa.

Popa, a fost genul de jucător care place tribunei, spectaculos, fin dribleor. Când avea mingea la picior, scotea din joc cel puţin un adversar, creând astfel o superioritate pentru colegii din atac. S-a impus de prima dată în echipa de bază. Renato Poapa a avut un aport important la promovare, poate şi pentru faptul că, pe banca tehnică a echipei a găsit un om deosebit, Ştefan Cherănoiu, un tehnician echilibrat, singurul care i-a înţeles caractereul, uneori mai rebel.

“În primii ani, atmosfera la echipă era superbă. Ştefan Cherănoiu era un antrenor deosebit. Totul s-a stricat când la echipă a fost adus Siviu Stănescu. Acesta , nu a venit singur ci însoţit de câţi-va jucători care nu-şi mai găseau locul la F C Olt şi cu sprijinul lui, ne jigneau, înjurături care mai de care. La un moment dat m-am trezit pe banca de rezerve lucru care m-a deranjat foarte mult, m-am certat cu Siviu Stănescu şi am plecat. Imediat, după această întâmplare a venit revoluţia din 89, am pierdut si garsoniera, dacă ştiam nu plecam. ” îşi aminteşte Popa.

Renato Popa revine la Caracal după ce Ştefan Cherănoiu a revenit pe banca tehnică. A fost un jucător reprezentativ pentru fotbalul caracalean la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990. Tot la cererea lui Cherănoiu a participat la barajul de promovarea susţinut de F C Caracal, la Ştefăneşti. Încrederea în propriu talent, uneori neînţeles de cei din jur, dar şi firea sa mai rebelă, l-au făcut ca la 23 de ani să se retragă din fotbal.

Astăzi, Renato este un om implinit, are o familie frumoasă. Are propria afacere, o afacere de familie pe care o gestionează suficient de bine, încât să ducă o viaţă mai mult decât decentă.