La mulţi ani, Marian Roşu ! Fosta extremă a lui Dinamo Slatina îşi aniversează ziua de naştere.

La Slatina, după 1970, au  fost  mulți jucători care s-au evidențiat pe  postul de  extrema, fie stânga, sau dreapta. Aproape în toată existența sa, fotbalul slătinean a avut jucători de bandă, viteziştii, aşa cum erau denumiţi de gazetari jucătorii ofensivi de pe laturile terenului. 

A fost mai întâi Alex Preduţ , poreclit Motoreta, a urmat Marian Roşu, Virgil Mincioagă, Nicuşor Asaftei, Teodor Ţarălungă, Nucu Păun.

Pentru  că astăzi implineşte 66 de ani, îl vom readuce în memoria suporteriolr trecuţi de prima tinereţe pe Marin Roşu. Coleg de generaţie cu Stoichiţă, Eftimescu, Gungiu, Bucurescu, a făcut parte din echipa de tineret condusă de Constantin Stefan care a câştigat turneul de la Teramo – Italia. În vara anului 1973, aproximativ  același grup de jucători au venit la Slatina să formeze noua echipă Dinamo Slatina.

Marian Roşu s-a născut la 29 iulie 1954 în comuna Sprâncenata, judeţul Olt. Debutează în  fotbal  la Dinamo Bucureşti cu Traian Ivănescu. A fost coleg de generaţie cu multi jucători  de  valoare, Alexandru Custov fiind cel mai bun prieten al său. A debutat  pe prima scenă fotbalistică   într-o partidă cu Jiul Petroşani la 22 aprilie 1973. In vara aceluiaşi an debutează la Dinamo Slatina.

1.      22 aprilie 1973      

  Dinamo -  Jiul Petroşani  2 - 1 ( debut în divizia A ) 

               ( R. Nunweiller (70), Dumitrache (85) ) 

                               

Dinamo: Rămureanu -  Nicolae, Sătmăreanu, G.Sandu, Deleanu -  Moldovan,   Sălceanu, Nunweiller -  Lucescu (59 Popescu), Dumitrache, Fl.Dumitrescu (67 Roşu).

Atacul lui Dinamo Slatina în ediţia 1973- 1974 : Roşu – Zamfir - Asaftei

 Cartea  de vizită a lui Roşu era destul de bogată la sosirea la Slatina. Internaţional de juniori, coleg de  generaţie cu Anghelini, Purima, Ion Ion, jucătorul bucureştean debutase în echipa mare a  lui Dinamo Bucureşti. A jucat la Slatina două sezoane , după care s-a transferat la F C Argeş. A evoluat mai întâi ca extremă stăngă, iar după venirea lui Asaftei a jucat pe partea dreaptă.

“Am avut două ţeluri în tinereţea mea, să învăţ carte şi să scap de amată. Eram jucător crescut de Dinamo însă clubul nu ne acorda grad în miliţie pentru a scăpa de armată, aşa că,  m-am alăturat grupului venit la Slatia pentru a juca la Dinamo Slatina. Părinţii mei fiind olteni  au avut un rol important în venirea mea la Slatina. A fost cea mai  frumoasă perioadă a mea ca sportiv. Am primit grad de sergent major şi astfel mi s-a îndeplinit un vis, am scăpat de armată” povesteşte cu nostalgie Marian Roşu.

   Atacul lui F C Argeş în ediţia 1975 - 1976  : Roşu- Radu II- Jercan

După  doi  ani petrecuţi la Slatina, Marian Roşu a fost transferat la F C Argeş, deşi il dorea, pe el şi pe Stoichiţă şi Jiul Petroşani. Traian Ivanescu, omul care l-a lansat în fotbal era antrenor la echipa din Petroşani.În cele din urmă la Jiul a jucat numai Stoichiţă Intâlnirea cu  echipa piteşteană a fost absolut intâplătoare. Nimic nu lăsa să se întrevadă o eventuală  mutare la F C Argeş.

“Cel care vroia să joace la F C Argeş era prietenul meu, Vasile Ghiţă. Eu fiind singurul coleg din lot care aveam maşină, o Dacie 1100, m-a rugat să mergem la Piteşti să vedem ce putem face. Pentru a ne înlesni accesul la o eventual discuţie am apelat şi la Mircea Stoenescu, care jucase la Piteşti. Am sunat la club,  m-am recomandat, preşedintele clubului mă ştia. I-am spus de ce am venit după care mi-a zis că au rezolvat problema in central apărării şi că  de  fapt pe mine mă vroia. Pe scurt, aşa am ajuns la F C Argeş. Am  jucat în atac alături de Radu II şi Jercan”.

După ce la Slatina a scăpat de armată, Piteştiul i-a îndeplinit şi al doilea vis. A terminat facultatea de subingineri. La Piteşti însă, avea să treacă prin momente mai puţin plăcute. Intr-o partida de campionat cu Universitatea  Craiova, Petre Purima colegul lui de la naţionala de junior, i-a provocat o accidentare gravă care în cele din urmă avea sa-l scoată din fotbal.Atac din spate, fault grosolan ce i-a provocat  ruptură menisc, ruptură de  ligament încrucişat.Chiar dacă a mai rămas în fotbal, recuperarea a fost anevoioasă şi nu i-a mai permis să joace la cel mai bun nivel. 

Astăzi, Marian Roşu este un om împlinit. A ştiut să-şi valorifice avantajele pe care i le-a oferit fotbalul. Roşu  locuiește în Piteşti, este pensionar dar în timpul liber colaborează cu o firmă de asigurări pe domeniul auto.

Arena Olteană îi urează cu ocazia aniversării zilei de naştere multă sănătate şi bucurie alături de cei dragi..