Vă mai amintiți de extrema dreaptă, Marian Roșu. O carieră impresionantă, dar întreruptă la 23 de ani . - Arena Olteana

Latest

Singurul ziar de sport din Olt

Pagina microbistilor
Aici gasesti istoria fotbalului din acesta zona

Vă mai amintiți de extrema dreaptă, Marian Roșu. O carieră impresionantă, dar întreruptă la 23 de ani .

 La Slatina, după 1970, au  fost  mulți jucători care s-au evidențiat pe  postul de  extrema, fie stânga, sau dreapta. Aproape în toată existența sa, fotbalul slătinean a avut jucători de bandă, viteziştii, aşa cum erau denumiți de gazetari, jucătorii ofensivi de pe laturile terenului.


A fost mai întâi regretatul Alex Preduţ , poreclit Motoreta, a urmat Marian Roşu, Virgil Mincioagă, Nicuşor Asaftei, Teodor Ţarălungă, Nucu Păun.

După Nicu Asaftei, îl vom readuce în memoria  suporterilor trecuţi de prima tinereţe pe Marian Roşu. Coleg de generaţie cu Stoichiţă, Eftimescu, Gungiu, Bucurescu, a făcut parte din echipa de tineret condusă de Constantin Ștefan care a câştigat turneul de la Teramo – Italia. În vara   anului 1973, aproximativ  același grup de jucători au venit la Slatina să formeze noua echipă   Dinamo Slatina.



Primul rezultat deosebit este locul II în finala campionatului republican de juniori ediția 1971-1972, pierdută cu 2-1 (pentru bucureșteni a marcat Marian Roșu) în fața Universității Cluj Napoca. Partida s-a disputat la 2 iulie 1972 în deschiderea finalei Cupei României, Rapid București – Jiul Petroșani. Trei din jucătorii finalei îi vom întâlni peste un an, doi, în fotbalul din Olt. Este vorba despre Marian Roșu, Ion Furnea și Constantin Mincu. Deasemenea trebuie remarcat faptul că o parte destul de însemnată din distribuțiile celor două echipe vor face carieră în divizia A. Este vorba despre : Lucuță, Custov, Stoichiță și Vrînceanu la Dinamo și Lăzăreanu, Matei, Popa, Bucur și Giurgiu, la Universitatea.În săptămâna premergătoare finalei, Marian Roșu participase cu naționala României la turneul de juniori U E F A 73 ,de la Barcelona alături de prietenii săi de la Steaua, Marcel Răducanu, Ion Ion  și Aelenei, Grigoraș de la Rapid, șamd . 


Iată formația Dinamo din finală

Dinamo : Mihalache – Lucuță, Mândruț, Banciu, Bogaciu - Zwolfer, Custov – Roșu, C. Popescu, Stoichiță (min 60 C. Mincu), Dascălu (min 47 Vrînceanu).

Dinamo București - tineret 1972, o generație de excepție : 1 Marian Roșu, 2 C-tin Mincu, 3 Alex. Custov, Mihai Stoichiță, Cristi Vrînceanu, Teodor Lucuță

Marian Roşu s-a născut la 29 iulie 1954 în comuna Sprâncenata, judeţul Olt. Debutează în  fotbal  la Dinamo Bucureşti cu Traian Ivănescu. A fost coleg de generaţie cu multi jucători  de   valoare, Alexandru Custov fiind cel mai bun          prieten al său. A debutat  pe prima scenă fotbalistică   într-o partidă cu Jiul Petroşani la 22 aprilie 1973. Peste 5 luni va debuta la  Dinamo Slatina. Dinamo -  Jiul Petroşani 2 - 1(debut în  divizia A ) ( R. Nunweiller (70), Dumitrache (85) 

Dinamo: Rămureanu -  Nicolae, Sătmăreanu, G.Sandu, Deleanu -  Moldovan,   Sălceanu,           .

Atacul lui Dinamo Slatina în 1973 : Roşu – Pană - Zamfir - Preduț

Cartea  de vizită a lui Roşu era destul de bogată la sosirea la Slatina. Internaţional de juniori, coleg de  generaţie cu Anghelini, Purima, Ion Ion, jucătorul oltean debutase în echipa mare a  lui Dinamo Bucureşti. Primul meci jucat la Slatina a a fost la 12 august 1973, când încă se mai juca 1-4-2- 4, iar primul gol l-a marcat la 25 noiembrie 1973 în partida, Dinamo  - Dunărea Giurgiu 1-0.


Echipa de debut la Slatina :

Dinamo:Ocea – Bold, Onofrei, Stanciu, Puiu Martinescu – Gungiu, Coporoaie (min 72 Marincel) – Bucurescu, Zamfir, Bidi, Rosu.

La Slatina a evoluat două sezoane , după care s-a transferat la F C Argeş. “Am avut două ţeluri în tinereţea mea, să învăţ carte şi să scap de armată. Eram jucător crescut de Dinamo însă clubul nu ne acorda grad în miliţie pentru a scăpa de armată, aşa că,   m-am alăturat grupului venit la Slatina pentru a juca la Dinamo . Părinţii mei fiind olteni  au avut un rol important în venirea mea la Slatina. A fost cea mai  frumoasă perioadă a mea ca sportiv. Am primit grad de sergent major şi astfel mi s-a îndeplinit un vis, am scăpat de armată. La Slatina câștigam 1800 lei salariu la care se mai adăuga 800 indemnizația plus alte sume destul de consistente. Financiar, la Pitești nici nu visam la așa ceva deși figuram ca angajat la T C I N D Pitești, alături de Mustățea și de Dobrin ” povesteşte cu nostalgie Marian Roşu.

 Atacul lui F C Argeş în ediţia 1975 - 1976  : Roşu - Radu II- Jercan

După  doi  ani petrecuţi la Slatina, Marian Roşu a fost transferat la F C Argeş, deşi îl dorea, pe el şi pe Stoichiţă şi Jiul Petroşani. Traian Ivănescu, omul care l-a lansat în fotbal era antrenor la Petroşani. În cele din urmă la Jiul a jucat numai Stoichiţă. Întâlnirea cu  echipa piteşteană a fost absolut întâmplătoare. Nimic nu lăsa să se întrevadă o eventuală  mutare la   F C Argeş.

“Cel care voia să joace la F C Argeş era   prietenul meu, Vasile Ghiţă. Eu fiind singurul coleg din lot care aveam maşină, o Dacie 1100, m-a rugat să mergem la Piteşti să vedem ce putem face. Pentru a ne înlesni     accesul la o eventual discuţie am apelat şi la Mircea Stoenescu, care jucase la Piteşti. Am sunat la club, m-am recomandat, preşedintele clubului mă ştia. I-am spus de ce am venit după care mi-a zis că au rezolvat problema în central apărării şi că  de  fapt pe mine vor să mă legitimeze. Pe scurt, aşa am ajuns la F C Argeş. Am  jucat în atac alături de Radu II şi Jercan, mai târziu și Doru Nicolae” încheie Marian Roșu. 

Stadionul Dinamo, iulie 1979. Marian Roșu înrte Viorel Turcu și Mihai Iatan

Pentru F C Argeș a debutat în divizia  A în etapa a VI a a , a ediției 1975-1976, la 14 septembrie 1975 în partida,  F C Argeș - F C M Reșița 2-2

F C Argeș : Ariciu -  Zamfir, Dumitrescu, Ivan,  Cîrstea – Toma, Iovănescu, Dobrin – D. Popescu ( min 61 Roșu ), Radu II, Jercan.

Campion cu F C Argeș, dar fără nici o contribuție

 La Piteşti însă, avea să treacă prin momente mai puţin plăcute. Intr-o partida de campionat cu  Universitatea  Craiova, Petre Purima colegul lui de la naţionala de juniori, i-a provocat o  accidentare gravă care în cele din urmă avea    să-l scoată din fotbal. Atac din spate, fault grosolan ce i-a provocat  ruptură menisc, ruptură de  ligament încrucişat. Chiar dacă a mai rămas în fotbal, recuperarea a fost anevoioasă şi nu i-a mai permis să joace la cel mai bun nivel. După ce la Slatina a scăpat de armată, Piteştiul i-a îndeplinit şi al doilea vis. A terminat facultatea de          subingineri și a câștigat titlul de campion cu F C Argeș în 1979, fără nici un meci jucat, așa cum chiar el recunoște. Chiar dacă nu a jucat, a stat pe banca piteștenilor și s-a bucurat alături de toți cei implicați în partida respectivă. Pentru F C Argeș, Roșu a jucat  59 de partide și a marcat 5 goluri. Astăzi, Marian Roşu este un om împlinit. A ştiut să-şi valorifice avantajele pe care i le-a oferit fotbalul. Roşu  locuiește în Piteşti, este pensionar dar în timpul liber colaborează cu o firmă de asigurări pe domeniul auto.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu