Constantin Mincu, Radu Gheorghe, Gică Șoarece
Astăzi, majoritatea iubitorilor fotbalului asociază fotbalul din localitatea natală a lui Nicolae Ceauşescu, cu jucători precum Piţurcă, Şoarece, Prepeliţă, Iordan Eftimie, ş.am.d. Pentru a ajunge la performanţele celor enumeraţi mai sus, zeci de jucători au pus umărul mai mult sau mai puţin la ascensiunea echipei. Astăzi îl vom cunoaște pe Radu Gheorghe căpitanul echipei din perioada de început.
Întervenție de la nea Lică !
Radu Gheorghe , s-a născut la 23 aprilie 1949 în localitatea Sălciile județul Prahova și a debutat în fotbal la Voința București cu antrenorul Francisc Fabian
Textilistul Pitești a dat doi dintre cei mai reprezentativi jucători pentru perioada de început. Este vorba despre Ion Vîlceanu și fundașul central Gheorghe Radu. La recomandarea lui Vîlceanu, cel de-al doilea jucător transferat de la Textilistul Pitești a fost Gheorghe Radu zis Baba. Trecuseră cinci etape și echipă nu se ridica la nivelul condițiilor oferite. Încă se mai căuta formula ideală care să domine competiția.
Iată ce povestește cel care avea să devină căpitanul echipei timp de trei sezoane, în perioada de început a echipei din Scornicești. Numele lui se confunda la un moment dat cu cel al echipei din Scornicești.
” Am debutat la Viitorul în etapa a V a a campionatului județean 1973-1974. Nelu Vîlceanu a fost cel care a adus în discuție un eventual transfer al meu la Viitorul. Aflasem ce condiții deosebite au băieții la Scornicești. Pentru mine nu a fost așa de simplu, deja aveam obligații față de Textilistul datorită faptului că primisem garsonieră iar cartea de muncă o aveam la Petrochimie ”
Textilistul Pitești evolua în Divizia C în perioada respectivă. Antrenorul clubului piteștean Vasile Florescu, un nume mare în fotbalul piteștean, fost jucător și conducător la F C Argeș, nici nu a vrut să audă de un eventual transfer.
”Vroiam să merg la Scornicești dar îmi era teamă că pierd garsoniera și cartea de muncă așa că a fost nevoie de intervenție lui Lică Bărbulescu. Primii care au venit să discute plecarea mea au fost antrenorul Lache Stoicescu și cu Vîlceanu. S-au certat cu Florescu, au fost discuții aprinse la un pas să degenereze. A doua zi, ca și cum ne se întâmplase nimic am fost lăsat să plec cu promisiunea că îmi voi păstra și garsoniera. Mă interesa și cartea de muncă așa că mi-a fost transferată la Întreprinderea Chimică de la Jitaru” continua Gheorghe Radu.
Prima competiție, la un an de la înființare
Oficial, clubul „Viitorul" a fost înfiinţat în vara lui 1972. Sunt unele documente, programe de meci, cărţi de vizită şamd în care apare în dreptul anului înfiinţării, 1972 iar în altele 1973 motiv pentru care se cuvine să facem câteva precizări. Din discuțiile purtate cu martorii vremii sunt două variante. Prima ! Pentru a putea participa la barajul de promovare, trebuia să ai cel puţin doi ani de la înfiinţare aşa că cei care se ocupau de echipă au trecut anul 1972 anul fondării clubului. A doua variantă este că , oficialii nu reușea să formeze un lot de jucători care să atace promovarea și atunci au amânat cu un an înscrierea în competiție. Ca o dovadă în acest sens, prima competiţie la care a participat echipa din Scorniceşti a fost Campionatul Judeţean, ediţia 1973-1974 şi atunci cu o amânare de aproape o lună de zile.
” Acasă ” la Potcoava și Jitaru
Primele jocuri considerate pe teren propriu le-au disputat la Potcoava şi Jitaru, iar după promovare, la Slatina. Stadionul Viitorul din Scorniceşti a fost inaugurat în 1975. Cantonamentul era la Cramă, la căsuțe după care a fost mutat la Jitaru la barăci pentru ca după promovare echipa a fost mutată la bloc.
”Când am venit la Scornicești erau doar două blocuri construite, in spatele liceului. Acolo eram cazați noi, câțiva instrumentiști de la ansamblu și profesori care nu erau din localitate”își amintește fostul fundaș
Primul antrenor al echipei a fost Gabi ( Lache ) Stoicescu, fostul jucător al echipelor, Progresul Bucureşti și Politehnica Iași, iar printre primii jucători legitimaţi la noua echipă s-au numărat: portarul Mircea Ciubotea şi jucătorii de câmp: Petrescu, Ghe. Radu, Roşca, Sevastian Cârstea, Dima, Trantescu, Aurel Pană, Bobei, Petre Petre, Voichin, Emil Bărbulescu, Toma, Pleşa, Chelban, Nicu Bărbulescu şi Vâlceanu, jucători proveniţi în mare parte de la Piteşti, Potcoava şi de la divizionara B, Dinamo Slatina, echipa fanion a județului, în perioada respectivă.
Un lucru mai puţin obişnuit îl reprezintă faptul că, deşi campionatul a început pe 26 august 1973, echipa Viitorul susţine prima partida în campionat împotriva echipei Tractorul Rusăneşti pe care o învinge pe teren propriu cu 6-0 pe 16 septembrie 1973. Astfel, ziarul local "Oltul" nota despre partida respectivă "Viitorul Scorniceşti şi-a făcut un debut mai mult decât promiţător. Elevii lui G. Stoicescu au practicat,la prima lor evoluţie un joc frumos, apreciat de cei prezenţi, reuşind să realizeze scorul etapei. Etapa viitoare, echipa din Scorniceşti va juca în deplasare cu ocupanta locului trei Viitorul Leoteşti “.
La baraj, dar fără stadion
Ediţia 1973 - 1974 Campionatului Judeţean fost o dispută în trei: Viitorul, Voinţa Caracal şi Rapid Piatra Olt. Viitorul Scorniceşti, chiar dacă joacă numai în deplasare, Potcoava, Jitaru, Slatina sunt terenurile “proprii” câştigă competiţia şi reprezintă judeţul Olt la barajul pentru promavare în divizia C, unde va întâlni campioana judeţului Vâlcea, Unirea Băbeni. Ascensiunea rapidă a echipei necesită transferuri de jucători aproape permanent. Pentru că pretenţiile creşteau odată cu participarea la baraj, a fost legitimat şi tânărul atacant Lucian Martinescu de la Dinamo Slatina.
Fără să existe vreo formulă de echipa în presa vremii, din discuţiile purtate cu cei care au îmbrăcat tricoul echipei Viitorul, inclusiv cu Sevastian Cîrstea, primul căpitan al echipei, antrenorul Costel Duţă, avea la dispoziţie următoarea echipă: Ciobotea - Petrescu, Roşca, Radu Gheorghe ,Cîrstea - Dima, Bobei, Toma, ( Stîrcu ) ,Petre Petre - Pană, Vîlceanu, Pleşa, Martinescu. A fost o dublă manşe, în tur la Băbeni partida s-a încheiat la egalitate 1-1 pentru Viitorul a marcat Pană, iar în retur Viitorul Scorniceşti s-a impus cu 6-1 prin golurile marcate de: Vâlceanu (2), Petre Petre (2), Martinescu şi Pană.
„La ei am jucat pe o ploaie torenţială terenul era plin de băltoace. În retur meciul s-a jucat la Slatina. ,ne-au condus cu 1-0 dar am reuşit să marcăm șase goluri și i-am bătut cu 6-1. Erau foarte răi, l-au bruscat pe arbitru de centru, până la urmă s-au potolit. După meci am mers la cramă la Scorniceşti şi am chefuit două zile, fraţii Bărbulescu se străduiau să ne facă toate poftele, au fost momente de neuitat, promovarea în divizia C a fost prima noastră performanţă. La un an de la promovare, în 1975 am inaugurat stadionul ”Viitorul ” printr-un amical cu o echipă din Iugoslavia”
Buteliile de la Brezoi
In primul an de Divizia C, evoluția echipei a fost sub așteptări. Prima victorie a venit abia în etapa a VIII a la Caracal contra echipei Vagonul. În etapa a IV a , antrenorul Bujor Hălmăgeanu a vrut să-i stimuleze pe băieți, dar pentru asta era nevoie de ceva bani în plus.
” Am mers împreună cu Hălmăgeanu la nea Lică să mai cerem ceva bani în plus pentru deplasarea de la Brezoi. Nu aveam decât un punct. Nea Lică a zis că ne ajută dar nu cu bani că nu prea sunt , în schimb ne putea oferi câte o butelie de jucător. Am mers la jucători și le-am spus că dacă batem au câte o butelie de fiecare. La finalul meciului a fost dezastru, ne-au dat cu terenul în cap, cum se spune, am pierdut cu 5-0 întâlnirea cu Lotrul Brezoi” povestește Radu Gheorghe
” Cu Balșul nu ne-am înțeles niciodată ”
Viitorul Scorniceşti era întâmpinată cu ostilitate chiar şi în judeţ, acolo unde mulţi s-ar fi aşteptat ca echipa să câştige mai uşor. Ca de obicei, partidele cele mai aprinse erau cu echipele din județ. I O B Balș, era una dintre ele. Echipa susținută de Nae Ionescu zis Mannix, directorul intreprinderii IOB era un adversar de temut , mai ales pentru echipa din Scornicești.
” Ne invidiau toți. Aveam pașaport colectiv, mergeam în străinătate foarte des. Am adus ghete de fotbal la toți prietenii mei din Pitești, Speriatu fiind unul dintre ei. În perioada aia aveam un echipament adus din Olanda asemănător cu naționala Olandei lui Johan Cruyff , tricouri portocalii și cu șorturii negre adus de fiica colonelului Valeriu Sturza ( n.a președintele și fondatorul clubului ) care era căsătorită cu un olandez. Era ceva la vremea respectivă. Cu Balșul nu ne-am înțeles niciodată. Erau răi, puneau presiune pe arbitru. In primul meci cu ei ( n.a septembrie 1975 ) ne-au bătut cu 2-1 , au marcat în minutele de prelungire ajutați de arbitru. Am sărit să-i cerem socoteală centralului și a început scandalul și pe teren și în tribună. Arbitrul și-a pierdut ceasul în învălmășeala aia. Pe margine alt scandal, l-au lovit și pe Gheorghe Bărbulescu. Vestea a ajuns la colonelul Rațiu care a dat telefon imediat și așa s-au potolit. Cei mai șifonați am ieșit eu și cu Ciolan, ne-am ales și cu suspendare” continuă Radu Gheorghe
Mai jos vă prezentăm echipa Viitorul din partida respectivă
Viitorul Scornicești : Anghel – Ciolan, Mehedinţu, Radu Gheorghe, Lăcătuşu – Petrescu, Petre Petre, Şoarece – Martinescu, Vâlceanu, Asaftei. La începutul sezonului 1975 – 1976, pe banca tehnică la Scorniceşti era , Ştefan, Vasile, antrenorul care promovase echipa F C Argeş în Divizia A.
Partida, Viitorul - Cetatea Turnu Măgurele, capăt de drum la nici 27 de ani
Radu Gheorghe a jucat pentru echipa din Scornicești trei sezoane. A fost nevoit să renunțe datorită unei accidentări suferite în primăvara lui 1976 in etapa 18 (a treia a returului) in partida Viitorul Scornicești – Cetatea Turnu Măgurele 6-0.
”Era 20 martie 1976, nu pot să uit această dată, m-am accidentat în urma unei intervenții la un atacant oaspete care scăpase spre poartă, am alunecat, terenul era greu și cred că mi-am prins piciorul sub greutatea corpului. Am stat o perioadă în recuperare, dar m-am grăbit să intru în teren și la un meci de cupă cu Dinamo Slatina, Lucică Martinescu care revenise la Slatina, a marcat cu capul de lângă mine. Take Macri mi-a reproșat că nu am reacționat la timp și asta m-a deranjat. Mi-am dat seamă că o să fie greu pentru mine, în contextul respectiv, chiar dacă ulterior și-a cerut scuze. La finalul sezonului am plecat” încheie Radu Gheorghe
Fostul fundaș a mai jucat , dar la un nivel mai mic alături de prietenii săi, Mustățea, Ciolan, șamd. Astăzi, este nelipsit de la meciurile lui F C Argeș. Fiind prahovean la origini își împarte simpatiile între echipa piteșteană și Petrolul Ploiești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu