45 de ani de la sfârșitul tragic al lui Aurică Rădulescu !

 

Petre Grosu și Aurică Rădulescu

Sfârșitul tragic al lui Aurică Rădulescu și copilul care nu și-a cunoscut tatăl

La o zi după finala Cupei României, Sportul-Steaua, 0-3, delegația din Regie a plecat într-o excursie de zece zile în RFG, un fel de premiu de la șefii clubului pentru rezultatele bune obținute de echipă în acel sezon.

Aurică Rădulescu nu a vrut să meargă motivând că soția sa urma să aducă pe lume primul copil al cuplului. A plecat până la urmă, convins de colegi și de președintele clubului. S-a zburat până la Frankfurt, apoi s-a luat trenul până la Hanovra.

Suntem în  iulie 1979 pe peronul din Hanovra, cei din  staff au observat că Aurică Rădulescu și colegul său Gică Stroe lipseau. Aceștia se aflau în vagonul restaurant,  la câteva păhărele în plus cu niște blonde; nemțoaice sau americance. Când și-au data seama că trenul s-a pus în mișcare cei doi au fugit la ușă și au sărit în gol, deoarece la garniturile nemțești scara se strânge automat.

Primul a fost Stroe, care a apucat să sară pe peron dar s-a ales cu o fractură craniană de zece centimetri. Căutând scara cu piciorul, potrivit martorilor, imediat a sărit în gol și Aurică Rădulescu, acesta căzând sub roțile trenului  rănindu-se foarte grav. Au fost duși amândoi la spital. Stroe și-a revenit după zece zile de comă, însă pentru colegul său nu s-a mai putut face nimic. Cu partea dreaptă secționată, a decedat în seara zilei de 5  iulie, în urma unei insuficiențe renale severe, pentru că rinichii îi fuseseră făcuți praf în accident.

A scăpat din ”autocarul morții”

Cu 3 ani în urmă, mai exact pe 5 octombrie 1975, autocarul echipei Sportul se întorcea de la Cluj, de la un meci de campionat. Fusese implicat într-un grav accident, pe Valea Oltului. Patru persoane și-au pierdut viața în frunte cu președintele clubului, Liviu Colceriu. Alți zece pasageri au fost răniți grav, printre care și Mircea Rădulescu, viitorul antrenor al naţionalei.

Aurică Rădulescu, care era și căpitanul echipei, a fost accidentat și nu a făcut deplasarea la Cluj, la acel meci. Dar nu a mai scăpat din ghearele morții pe 5 iulie 1979, în RFG.

Ziarul Sportul din 5 iulie 1979

Debutul în națională

Pe 5 aprilie 1978, într-un amical disputat la Buenos Aires în fața a 80.000 de spectatori, România se întâlnea cu Argentina. Selecționata ”Pumelor” se pregătea de Cupa Mondială de peste câteva luni, pe care avea s-o găzduiască și s-o și câștige.

În ofensiva României, selecționerul Ștefan Covaci îl titulariza în premieră pe Aurel Rădulescu, care avea 24 de ani și traversa o formă excelentă la Sportul Studențesc. Colegii lui din ”Regie” au fost Gică Stroe, Paul Cazan, Gino Iorgulescu sau Mircea Sandu.

În ofensiva României, selecționerul Ștefan Covaci îl titulariza în premieră pe Aurel Rădulescu, care avea 24 de ani și traversa o formă excelentă la Sportul Studențesc. Colegii lui din ”Regie” au fost Gică Stroe, Paul Cazan, Gino Iorgulescu sau Mircea Sandu.

Aurică Rădulescu a adunat șase selecții la prima reprezentativă, toate în anul de debut, 1978. Un an mai târziu, el avea să sfârșească tragic pe peronul unei gări din RFG, după ce fentase moartea o dată.