Începutul anilor 1970. Fotbalul
din Slatina promovează cu şansă in eşalonul doi al fotbalului romanesc.
Primul secretar din perioada respectivă, Constantin Sandu nu se mulţumeşte cu
atât si propune înfiinţarea la Slatina a unei echipe care sa poarte numele de
Dinamo Slatina. A fost cea mai frumoasă perioadă a fotbalului slătinean.
INTERVIU
CU, Constantin Ştefan - Marlău.
Februarie 2012
Astăzi vom face cunoştinţă cu primul antrenor al noii echipe, totodată si antrenorul cu cele mai bune rezultate din fotbalul slătinean. Este vorba de fostul fundaş al lui Dinamo Bucureşti, Constantin Ştefan.
– Buna
ziua d-le Ştefan, de la Slatina suntem, vrem sa aflăm si noi
povestea celei mai frumoase echipe care a existat vreodată la Slatina.
–
Buna ziua, cu cea mai mare plăcere. Toată poveste începe în iulie 1973. Tocmai
mă întorsesem din Italia cu echipa de tineret a lui Dinamo Bucureşti, unde am
câștigat turneul de la Teramo ( Italia ). Eram foarte tânăr , aveam
34 de ani. A fost primul meu succes în meseria de antrenor, aveam o
echipă de excepţie cu jucători talentați. Notați echipa din finala: Eftimescu – Răuţu, Cozma, Ghiţă
Gungiu – George Marincel, C-tin Popescu – M. Bucurescu, Stoichiță,
Roşu, Dascălu .
La două zile după ce am venit din Italia, am fost chemat în biroul colonelului Liţă ( președintele clubului Dinamo ), unde l-am întâlnit pe Nelu Diaconu de la Slatina. Mi s- a explicat ca la Slatina se vrea o colaborare cu clubul bucureștean și pentru asta , trebuia în primul rând un antrenor si câți-va jucători. La data respectiva eram antrenor principal la tineretul lui Dinamo si secundul lui Nelu Nunweiller la echipa mare. Aveam planuri mari la clubul bucureştean, târziu am aflat că cineva pe care îl consideram de încredere m-a recomandat pentru Slatina.
La două zile după ce am venit din Italia, am fost chemat în biroul colonelului Liţă ( președintele clubului Dinamo ), unde l-am întâlnit pe Nelu Diaconu de la Slatina. Mi s- a explicat ca la Slatina se vrea o colaborare cu clubul bucureștean și pentru asta , trebuia în primul rând un antrenor si câți-va jucători. La data respectiva eram antrenor principal la tineretul lui Dinamo si secundul lui Nelu Nunweiller la echipa mare. Aveam planuri mari la clubul bucureştean, târziu am aflat că cineva pe care îl consideram de încredere m-a recomandat pentru Slatina.
–
Cum era Slatina atunci ? Ce jucători ați găsit din vechea formație Oltul Slatina ?
–
Am fost dezamăgit , nu ştiam nimic despre Slatina, decât că treceam la Craiova
pentru meciurile din campionat. Acum pot să spun ca a fost cea mai frumoasa
perioadă din viată mea. Am fost aşteptat in biroul primului secretar Constantin
Sandu , cel mai puternic om din judeţ
, se zvonea ca este naşul de cununie a lui Ceauşescu, îi plăcea fotbalul la
nebunie, fusese la Piteşti până să vină la Slatina. Pe biroul
său stăteau permanent fotografiile lui Dobrin si Țarălungă.
Eram patru persoane de față , eu, primul secretar Sandu, colonelul Raţiu comandantul securităţii din Olt si Ion Diaconu. Am stat de vorba mi, s-a explicat ce se doreşte la Slatina. Atunci am aflat ca singura condiţie pusă de Dinamo Bucuresti, a fost fără promovare. Timpul era prea scurt , trebuia să începem pregătirile pentru campionatul 1973-1974. La Slatina i-am găsit pe : Puiu Martinescu, Ion Purcăroiu, Eugen Stanciu, Alex Preduţ, Marin Bold. Ion Diaconu a fost omul care mi-a oferi tot sprijinul.
Februarie 2012 - Cafeneaua Dinamo
– Care
a fost contribuția clubului bucureștean la formarea lotului de jucători ?
–
Primii jucători care au dorit sa mă urmeze la Slatina au fost : Iosif
Gungiu, George Marincel, Marian Bucurescu, juniorul Coporoaie și
Marin Roşu . După câteva zile l-am adus și
pe Toma Zamfir de Viscofil. Au urmat Eftimescu, Ghiță,
Gheorghe Ştefan de la Progresul, toți jucători foarte tineri. Mi-a plăcut să lucrez cu
tinerii , cunoşteam fiecare jucător, chiar si din țară
, colaboram între noi . A urmat goana după jucători, nu aveam juniorii la
echipa . Pe Asaftei de la Metalul Mija l-am descoperit la recomandarea
antrenorului federal Constantin Ardeleanu. Am mers special la un turneu de
juniori la Sfântu Gheorghe, pentru Asaftei și
pentru Ion Dumitru de la Slobozia un copil foarte talentat. Primul secretar îmi
asigura tot sprijinul.
La sediul securității din Olt erau trei mașini, a treia maşina era la dispoziția mea., singura obligație
care o aveam era sa anunț secretara când plecam cu mașina. Pe Asaftei l-am luat cu mare greutate de la Mija. Tatăl sau
era subofițer în cadrul unității care asigura paza penitenciarului de la Mija, am reușit
să-l transferam la serviciul de pază al penitenciarul din Craiova si după
aceia , l-am adus și pe copil. Era un pas mare pentru el în cariera. Au primit
apartament în blocul turn de la intrare în Slatina ( n.r. Cornișei
).
– Un
alt jucător promovat de dumneavoastră este regretatul Gheorghe Șoarece, unul din cei mai talentați jucători din Olt.
– Pe
Gică l-am văzut într-un joc amical. Organizam multe jocuri cu echipele
din jurul Slatinei pentru a descoperii jucătorii tineri, Oltenia a fost
întotdeauna o zona bogata în talente. Am jucat cu I O B , atunci l-am văzut si
i-am propus să vină la Slatina. Si aici au fost probleme.. Echipa din Balș
era echipa unei întreprinderi mari din județ. Directorul unității
respective era Nae Ionescu , i se spunea Mannix, un tip respectat în zonă
si era inebunit după Universitatea Craiova. Nici nu a vrut sa audă . Am
mers cu Ion Diaconu la Șoarece acasă, sa stăm de vorba cu părinţi, fiind minor
am avut nevoie de o convenţie din partea lor.
Pană la urmă totul sa rezolvat .
A primit garsoniera singur, nu trebuia să-i aprob , mai târziu mi-am
reproşat acest lucru. Fiind tânăr acolo se făceau chefuri mari. După ce am
plecat eu de la Slatina l-au cerut la Scornicesti. Primul
mandat a fost cel mai greu dar și cel mai frumos. După un an și jumătate am
lăsat o echipa foarte bună. Am plecat la Hunedoara , in locul meu a
sosit Haralambie Eftimie de la Electroputere si el fost jucător al lui Dinamo.
Gheorghe Şoarece si Victor Piturcă. Eu l-am adus pe Piţurcă la Slatina.
– Victor
Piţurcă ?
–
Pe Victor Piţurcă l-am legitimat cu sprijinul lui Ioniţă
Nicolaescu, directorul de la I A S Sâmbureşti, un apropiat al
fotbaliştilor. Si el era cu Universitatea Craiova. Deseori eram invitaţi la
podgorie la Sâmburesti si ni se punea la dispoziţie vinuri alese . Se făceau
chefuri mari acolo. M-a impresionat jocul lui . Era un tip slăbuţ, înalt si cu
un dribling foarte bun, lucru mai rar la jucători înalţi. In
tribuna m-am aşezat lângă Titi Deliu care îl cunoştea foarte bine
si Dumitrescu , un fundaş stânga de la echipa mare. A fost mai simplu
decât ma aşteptam, in doua zile a fost la Slatina. Nu a jucat decât o jumatate de campionat , după ce am plecat eu la Hunedoara el a plecat la Târgu
Jiu în armată.
Constantin Ștefan al doilea din stânga, rândul de sus , prima fotografie
în tricoul lui Dinamo Bucureşti
CONSTANTIN ŞTEFAN N 03 06 1939 .A început fotbalul la 14 ani la Voința Bucureşti. Între 1961-1971 activează la Dinamo Bucureşti,ca fundaş, câştigă 5 titluri de campion şi doua cupe ale României. Ca antrenor lucrează la nivel de copii şi juniori la debut în cadrul clubului Dinamo.
La seniori a debutat ca antrenor la Dinamo Slatina. A pregătit
Dinamo Slatina în trei mandate: 1973-1974 când ocupa locul 3 la sfârşitul
campionatului 1976-1977,echipa se clasează pe locul 2. In al treilea mandat (
1988-1989 ) la promavat pe Gheorghe Craioveanu.
A mai antrenat: Corvinul
Hunedoara, Pandurii Tg Jiu, Gloria Buzău, Progresul şi Rova Roşiori. Din 1984
activează în străinătate. A decedat la 11 septembrie 2012 după o lunga
suferinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu