Sezonul 1978-1979 a fost unul istoric pentru fotbalul din judeţul Olt. Altfel spus, a fost campionatul în care cea mai surprinzătoare, uneori controversată, echipă de fotbal din judeţul Olt, Viitorul Scorniceşti, a reuşit pentru prima dată în istorie să urce pe prima scenă fotbalistică.
Luna acesta se împlinesc 42 de ani de la prima promovarea în primul eşalon fotbalistic, a unei echipe de fotbal din Olt. Succesul din vara anului 1979, a rămas singurul până acum. Deşi au trecut peste 40 de ani , nici o altă echipă din Olt, nu mai reușit o astfel de performanţă.
Divizia B, o zonă ostilă
Repartizată în seria a II a, echipa din Scorniceşti urma să dea piept cu echipe de tradiţie precum: Rapid, Petrolul, Progresul şamd. Paradoxal cei mai dificili adversari aveau să fie: Metalul Bucureşti, Metalul Plopeni, Autobuzul, Şoimii Sibiu dar mai ales Dinamo Slatina. Dacă în divizia C, prezenţa unei echipe de fotbal din mediu rural devenise ceva obişnuit, în divizia B, iubitorii fotbalului considerau că Viitorul Scorniceşti se afla în această competiţie numai pentru că era considerată echipa lui Ceauşescu.
Trecuse doar un an de la meciul de poveste cu Electrodul Slatina. Scorul de 18 -0 avea să atârne ca un bolovan de gâtul echipei. Astăzi, astfel de scoruri se inregistrează aproape în fiecare an, însă totul trece neobservat. Fotbalul din Olt, nu reprezenta în fotbalul românesc aproape nimic, Dinamo Slatina era totul, dar nu era decât o prezenţă constantă în divizia B, nimic altceva. Odată cu promovarea echipei din Scorniceşti în eşalonul doi, se declanşează o rivalitate între cele două echipe atât în teren dar mai ales la vârful conducerilor.
O parte din jucători: Şoarece, C. Pană, Martinescu, fraţii Manea, ca să-i amintim pe cei mai reprezentativi au fost daţi la Scorniceşti ca fiind consideraţi petrecăreţii echipei. Cele două întâlniri s-au lăsat cu „scântei" fiecare echipă şi-a câştigat partida cu 1-0 pe teren propriu.
Echipa din Scorniceşti nu scotea în evidenţă individualităţi, dar formau un grup unit, prietenii strânse, ceea ce până la urmă a condus la această performanţă. Fiind cu toţii de valori şi vârste apropiate, cu un lot restrâns numeric, jucătorii de la Viitorul, arătau ca un adevărat grup unit. Nu dispuneau de condiţii aşa cum aveau echipele de tradiţie în fotbalul românesc, dar erau motivaţi financiar. Pentru un success acasă, fiecare jucător primea, aproximativ, 2000 de lei iar pentru o victorie în deplasare 3-4000, în condiţiile în care salariu mediu pe economie în perioada respectivă era 2 500 / lună.
Viitorul Scorniceşti a trebuit să se lupte şi cu ostilitatea tribunei.
Despre lucrurile considerate favoruri, vezi arbitraje favorabile sau meciul cu Electrodul s-au scris sute de articole, mai ales după 1990 când a început o adevarată campanile de defăimare a fostei echipe. Acum la ceas jubiliar să amintim şi cealaltă faţă a succesului. Stadionul era locul unde publicul îşi putea striga nemulţumirea faţă de regimul comunist. Echipa de fotbal era principala ţintă. În parcursul ei spre promovare a, avut şi de suferit, vezi meciurile cu Alexandria sau cu Ploieştiul şi zona de influenţă a Ploieştiului. Iată ce povesteşte, fundaşul stânga, Aurel Mincu, jucător prezent în toate cele 34 de partide din sezonul 1978 - 1979.
“Primul impact emoţional pentru noi a fost meciul din deplasare cu Petrolul, echipă ce tocmai retrogradase. Stadionul era plin cu o jumătate de oră înainte de startul jocului. Pentru unii dintre noi era pentru prima dată când jucam în faţa un număr aşa de mare de spectatori. Tot stadionul era împotriva noastră . Am reuşit să câştigăm cu 1-0 prin golul lui Şoarece, scor ce ne-a complicat şi mai mult situţia. Cu greu am reuşit să părăsim terenul” îşi aminteşte, Aurel Mincu.
Bătaie ca-n “Şapte păcate” la Câmpina
În seria câştigată de Viitorul Scorniceşti erau nu mai puţin de patru echipe din Prahova, o zonă industrială puternică. Petrolul Ploieşti, Metalul Plopeni, Poiana Câmpina, Chimia Brazi. Echipa din Scorniceşti s-a instalat pe primul loc, dar cu un avantaj fragil încă din ultima etapă din tur, de la Câmpina. Viitorul s-a impus cu scorul de 2-1, la capătul unui meci plin de durităţi în timpul jocului şi agresiuni fizice din partea spectatorilor la finalul jocului.
“La Câmpina, în ultima etapă din tur trebuia să câştigăm , altfel pierdeam locul unu la finalul turului. Ni s-a promis din partea conducerii primă specială, eram foarte motivaţi. Ne-au luat tare încă de la început, când au şi reuşit să deschidă scorul. Şi ei erau motivaţi probabil, pentru că jucau agresiv, dar valoric erau sub noi.Am reuşit să revenim repede şi am marcat de două ori , Voiculeţ a dat primul gol şi eu pe al doilea. Pe final s-au potolit. Meciul sa terminat 2-1pentru noi. La finalul jocului spectatorii au intrat în teren şi au sărit să ne lovească. Au intervenit câţiva tineri de la Şcoala de miliţie din oraş dar degeaba, am încasat o bătaie zdravănă .La plecare au spart geamurile de la autocar. In retur i-am bătut fără probleme .Pentru promovare am fost răsplătiţi cu un sejur de zece zile la mare la Eforie Nord ” încheie Aurel Mincu.
Golgheteri ediţiei 1978-1979. Şoarece 22 goluri, P. Manea, Voiculeţ 7 g ,A. Mincu 6 g, C. Mincu , P. Petre 5, S. Badea 2 g. Pană, Ghe. Manea 1 g Bădăluţă 1 gol.
Jucători folosiţi : Anghel, Predescu – Florea, C. Pană, A. Mincu, Martinescu, Cotigă, P. Petre, Badea, Şoarece, P. Manea, Voiculeţ, M. Petre, Ghe. Manea, C. Mincu, Bădăluţă, Palea, Fuiorea, Bucurescu, I. Balaur, Ioniţă, Amza, Nedelea.
Antrenori ,Dumitru Anescu, Ion Cârciumărescu et. 1-34.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu