În materialul de față vă vom prezenta pe scurt
destinul a doi jucători aparținând
comunității catolice bulgărești din Popești Leordeni, veniți la începutul anilor
1970 să cucerească publicul slătinean, Iosif Gungiu și Toma Zamfir. Iosif
Gungiu ( Gunciu , pe numele său adevărat ) a fost unul dintre cei mai reprezentativi jucători din perioada
boemă a fotbalului slătinean, Dinamo Slatina 1973-1979. A impus respect atât pe teren cât și în afara lui.
Este suficient să amintim faptul că în
urmă cu câțiva ani, la un meci arbitrat de fiul său Robert ,suporteri slătineni
trecuți de prima tinerețe s-au strâns la marginea terenului pentru ai transmite
tatălui său, fostul jucător Iosif Gungiu, salutări de la toți slătinenii.
Astăzi,
Bănică, așa cum îi spun prietenii, este un om realizat. Are doi băieți cărora
le-a ridicat case frumoase în preajma sa. Aceștia i-au dăruit trei nepoți care îi fac viața frumoasă acum
la bătrânețe . Născut în Popești Leordeni
la data de 22 iulie 1952, Gungiu a început fotbalul în satul natal la Vâscoza . La 16 ani juca la echipa mare, atunci când
l-a văzut Traian Ionescu și l-a luat la tineretul lui Dinamo București. La
clubul bucureștean era aproape imposibil de pătruns în prima echipă, pe postul
de fundaș stânga juca Augustin Deleanu, jucător internațional
Iosif Gungiu, primul pe listă
În vara anului 1973 în fotbalul românesc, activitatea
competiţională suferă schimbări majore. În biroul executiv al
C.N.E.F.S. s-a hotărât modificarea sistemului
competiţional. Astfel, Divizia A
își mărește numărul de echipe de
la 16 la 18, Divizia B, trece de la : 2 serii X 16 echipe la 3 serii X 18 echipe. Divizionara C, Oltul
Slatina, ocupanta locului 2 la finalul campioanatului 1972-1973 promovează
în Divizia B alături de Flacăra Moreni., câştigătoare seriei a VI
–a.
Suntem în iulie 1973, la Slatina începe goana după
jucători pentru formarea unei echipe care să facă față în eșalonul doi.
Colonelul Popescu este desemnat de primul secretar Sandu să meargă la București
să pună la punct colaborarea între
Dinamo București și Oltul Slatina. Colaborarea dintre fotbalul slătinean și
clubul bucureștean a fost sarcina Inspectoratului de Miliție Olt cu sprijinul
financiar al unităților industriale
din oraș. Rezultatul se știe, la Slatina a apărut Dinamo Slatina. De la
București a fost trimis , Constantin Ștefan, acesta urmând să vină însoțit de
câțiva jucători. Primul pe listă este Iosif Gungiu, jucător ce trecuse pe la
toate echipele de juniori, dar nu reușise să prindă nici măcar un minut într-un meci oficial. A fost primul jucător
din capitală care a fost legitimat la Dinamo Slatina
Toma Zamfir prima
”achiziție”
Iată ce își amintește Gungiu despre începuturile celei
mai frumoase perioade „În 1973, am terminat pe locul al doilea la
tineret cu Dinamo Bucuresti. Aveam o echipă de exceptie. La sfârsitul sezonului a venit la
club colonelul Popescu de la Slatina,
așa s-a recomandat, și ne-a propus să jucăm la
nou-înființata Dinamo Slatina. Eu și cu antrenorul nostru de la tineret am fost
printre primii sosiți. După noi au urmat: Bucurescu, Marincel, Roșu, Zamfir, Ghită, Eftimescu,
Stoenescu. Ne-am înteles minunat cu ceilalți jucători pe care i-am găsit la
echipă: La Slatina am trăit cele mai
frumoase momente din viața mea de sportiv. Aveam o echipă care putea învinge pe
oricine. Cei de aici erau
mulțumiți de jocul nostru, atât de mulțumiți încât ne-au rugat să mai
aducem jucători. Toma Zamfir, Eftimescu și Gheorghe Stefan de la Progresul au
fost convinși de mine să vină la Slatina.
Figuram ca angajați la unitățile industriale din oraș cu 3000 de lei pe
lună, mai primeam și câte 1000 sau 1500 de lei prime de joc în funcție de
adversar ”
In cantonament la Grădinari
Campionatul începe la 12 august 1973, Slatina este prinsă
nepregătită, timpul este foarte scurt,
se testează zeci de jucători. Pentru omogenizarea lotului, se organizează „Cupa
de Vară” la care participă: Chimia Găesti, Unirea Drăgăsani, Răsăritul Caracal
si clubul organizator Dinamo Slatina. În ajutorul echipei vin și oameni cu
funcții de conducere la societățile
comerciale din județ.
Fiecare șef de restaurant asigura câte o masă după
meci. Cel mai implicat a fost
Ioniță Nicolaescu, directorul
podgoriei de la Sâmburești care pune la dispoziție o casă dotată cu bucătărie
și tot ce trebuie pentru cantonament. Nicolaescu și unitatea pe care o conducea
a contribuit financiar și la
aducerea lui Țarălungă la Slatina în iulie 1975, imediat după finala pierdută de Universitatea în fața Rapidului,
înfrângere ce a provocat un scandal mare
la Craiova.
”Țarălungă era
simpatia lui Sandu, primul secretar. A fost adus la Slatina cu sprijinul lui
Ioniță Nicolaescu, Craiova a cerut o sumă imensă ca să-l lase. Cu Toma Zamfir a
fost mai greu, nu reușea să se acomodeze, toți îmi spuneau că am dat greș de
data asta. Era vărul meu și îmi reproșau că acesta este motivul pentru care l-am adus la Slatina. Colonelul Popescu a dat scris că nu o să
ajungă fotbalist. La finalul sezonului a recunoscut că s-a înșelat, Tomiță fiind golgheterul
echipei Tot orașul era conectat la
fotbal, erau foarte mulți bani. Ni se asigurau toate condițiile, eram
răsfățatii comunității” continuă Gungiu.
Gheorghe Stefan și Iosif Gungiu
Un gust amar la
finalul activității la Slatina
”Ultima perioadă
am jucat la I O B Balș acolo am absolvit
Școala de Maiștri. Făceam naveta și într-una din zile ghinionul s-a abătut din
asupra noastră. Mașina pe care o conduceam a fost lovită frontal de altă mașină
care venea din sens opus. Se întâmpla la ieșirea din Balș spre Slatina. Ulterior
am aflat că autoturismul care ne-a lovit era condus de un cunoscut profesor
universitar din Craiova. In mașină cu mine se mai aflau Bălșanu, care a fost
cel mai grav și Ionescu. A fost finalul carierei mele”își amintește Gungiu
Toma Zamfir, destinul trist al fostului atacant
Revenind la perioada de început, reamintim debutul cu dreptul pentru echipa
slătineană. Dinamo câstiga cu
2-1 partida cu Electroputere prin
golurile marcate de Toma Zamfir și Bidi.
Interesantă formula de echipă. Apărarea este alcătuită numai din foștii
jucători de la Oltul Slatina. Pe parcurs, doar
Stanciu a reușit să rămână în lot. Iată echipă trimisă în teren:
Dinamo: Ocea – Bold, Onofrei, Stanciu, Martinescu – Gungiu, Coporoaie (Marincel)
– Bucurescu, Zamfir, Bidi, Roșu.
In vara anului 1974, după un sezon de excepție la
Slatina, conducerea clubului Dinamo București vede în Toma Zamfir un jucător de
viitor și îl cheamă de urgență la București,
mai trebuia doar șlefuit. Și se pare că operațiunea a reușit, câtă
vreme, antrenorul Dumitru Nicolae Nicușor a fost nevoit să schimbe sistemul
pentru al titulariza în atacul lui Dinamo. Iată
distribuțiile în primul derbi al lui Zamfir contra Stelei, pe fostul 23
August când a și reușit primul gol pentru Dinamo. Partida a avut loc la 25 august
1974 și a fost câștigată de Dinamo cu
2-0 prin golurile marcate de Toma Zamfir
în minutul 72 și Mircea Lucescu
în minutul 83
Dinamo: Constantinescu -
Cheran, Dobrău, Sătmăreanu II, Deleanu -
Dinu, Custov (86 Moldovan) - R. Nunweiller, Dudu Georgescu, Zamfir,
Lucescu
Steaua: Moraru -
Sătmăreanu I, Smarandache, Vigu, Anghelini (83 Nae Ionescu) - Dumitriu IV, Dumitru - Ion Ion
(66 M. Răducanu), Pantea, Năstase, Dumitrescu
”A doua zi trebuia să plecăm la mare, antrenorul Ștefan - Marlău vine la noi și îl
cheamă pe Zamfir. A sunat colonelu Rațiu și trebuie să pleci la București,
Dinamo te cere acolo. Nici nu a vrut să audă, a început să plângă și spunea că
el nu pleacă de la Slatina. Marlău i-a spus să nu refuze, mai ales că era și
militar în termen și o să aibe probleme”.
închei Gungiu
După un sezon și jumătate foarte bun la București, a
urmat declinul, ajutat și de nefericita
accidentare de la Constanța, când fundașul dreapta Mustafa l-a faultatat grav. A urmat o pauză de câteva
luni, nimic nu a mai fost ca înainte. S-a vorbit și despre „viață nesportivă”,
despre petreceri, viața la capitală era ispititoare, dar și ghinioane pe plan
personal. A fost foarte afectat
când i-a fost demolată casa pe care o
ridicase cu banii câștigați în fotbal. În ultima perioadă a locuit singur
într-un apartament primit în urma demolării și lucra ca vânzător la un chioșc
din oraș . În dimineața zilei de 12 iulie 2015, Toma Zamfir a fost găsit fără
suflare, în locuința sa din Popești . Era așezat pe fotoliu cu un bilet de la
pariuri în mână și televizorul mergea. Se pare că acesta suferea de afecțiuni
cardiace. De altfel, cauza morții este un infarct miocardic.
Drama familiei Zamfir a continuat
La un an de la moartea lui Toma Zamfir, în toamna anului
2016 fiul său, Mihai Zamfir a primit diagnosticul care i-a schimbat viața:
leucemie acută. O boală nemiloasă care
avansează cu o viteză fulgerătoare și fiecare minut contează. A urmat un
lung şir de tratamente, însă în scurt timp Mihai a fost pus la pat de boala
cruntă. Apropiaţii bănuiesc că tristeţea provocată de moartea tatălui ar fi
cauza tuturor problemelor. Nimic nu avea să prevadă cum se va schimba viaţa
lui într-un timp atât de scurt.
Familia și prietenii au făcut apeluri disperate la donare, pentru ca Mihai să se poată
întoarce acasă pe picioarele lui. Din păcate, la doi ani de moartea tatălui
său, la începutul lunii iunie 2017, Mihai pierde lupta cu boala și moare. Toți
sperau într-o minune, sperau într-un miracol. Sperau să se bucure de viață, de
anii și puterea lui, de viața pe care o avea înainte, să guste fericirea de a
fi părinte. La Popești, în comunitatea de bulgari, Iosif Gungiu deplânge
dispariția prematură a vărului său Tomiță și
a fiului acestuia Mihai, dar
spune că s-a făcut tot ce s-a putut. Nimic nu mai amintește de Toma Zamfir și de
familia sa, apartamentul a fost vândut de fiica lui Toma Zamfir în speranța că
banii îl pot ajuta pe fratele său Mihai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu