„Maradona” de la poalele Grădiştei

Stanga : Răduţ, M. Popescu, P. Iordache, Fl. Dumitrescu, State, C. Deliu

 Este oltean dar a început fotbalul la capitală,  la Dinamo.  Elev fiind la Liceul numărul 20, Marian Popescu  a fost remarcat de antrenorul Dumitru Ivan într-unul din amicalele pe care juniorii clubului bucureştean le organiza prin licee. La Dinamo Slatina a fost legitimat în 1978, transferul nefiind o problemă, clubul din capitală încă mai trimetea jucători la Slatina. 

A fost poreclit de suporteri Maradona datorită  talentului său. A fost ales de revista clubului în 1983 cel mai bun atacant alături de Iamandi şi Piţurcă  iar la sfârşitul  anului 1986, în ancheta de sfârşit de an a ocupat cea mai bună poziţie dintre fotbalişti, locul trei  în primii zece sportivi ai judeţului. La Scorniceşti a jucat timp de şapte sezoane fiind unul dintre cei mai reprezentativi jucători.

“M-am născut în comuna Sprâncenata în 1961 şi am început fotbalul la Dinamo Bucureşti în 1975. După trei ani petrecuţi în capitală am fost nevoit să vin mai aproape de casă. La FC Olt am ajuns  în octombrie 1982. Începuse campionatul, eram la Cîmpina cu I P A Slatina şi maseorul Mugurel Năstase a venit în cameră şi mi-a zis „Mâine când ajungem la Slatina să te  prezinţi la Scorniceşti,  Halagian te vrea acolo” povesteşte M. Popescu.

Pe vreme aceia, o echipă de eşalon superior putea să ia un jucător de la altă echipă fără probleme.  Primii colegi de cameră au fost Bumbescu şi fundaşul stânga Matei, jucători foarte buni.  „Nu am primit bani la semnătură, aşa cum se mai întâmpla cu cei aduşi din altă parte, noi, cei consideraţi localnici, aveam mai mult avantaje materiale, o butelie  a fost prima mea de instalare, după o perioadă am mai primit una,  le-am dus  la  ţară la Sprâncenata când le- a văzut  mama era bucuroasă”

            Cafea, blugi şi aparate video.

La începutul anilor 80, Florin Halagian era antrenorul numărul unu, avea influenţă peste tot. Transferuri de jucători, cantonamente, turnee în străinătate, alimentaţie totul purta amprenta lui. Dealtfel, moştenirea  lui Florin Halagian a fost uriaşă,  iar  FC Olt s-a hrănit până aproape de final din achiziţiile făcute de “Hala”. Pote doar Dumitru Dragomir să-l concureze cu ale  sale  transferuri  de la promovare ( Prepeliţă, Piţurcă şi Iamandi ).  Cei doi vor  colabora  la  clubul bucureştean  Victoria câţiva  ani  mai târziu.

„Am fost în turnee în străinătate, în Germania, Bulgaria, Polonia. Puteam să cumpărăm orice, important era să ai bani, eu aveam alte priorităţi mi-am pierdut tatăl de mic şi a trebuit să fiu mai chibzuit, nu cheltuiam bani pe orice.  Aduceam blugi, cafea, aparate  video, nimeni nu controla în bagaje, le vindem pentru a  ne  mai rotunji  veniturile.

Am petrecut clipe frumose, am avut posibilitatea să joc alături de mari jucători, Căţoi - Bumbescu, era cel mai bun cuplu de fundaşi centrali din Divizia A. Primul,  era liderul absolut al vestiarului, nimeni nu scotea un cuvânt  când vorbea el, se pregătea extraordinar.  Bumbescu era tare ca o stâncă, rar  am văzut un astfel de jucător,  cred că n-a fost accidentat niciodată. Inainte de meci ne atrăgea atenţia să nu stăm pe lângă jucătorul cu mingea când se apropia de zona lui că ne lua şi pe noi cu totul” continuă “Maradona”.

Odată cu retragerea în apărare a experimentatului Prepeliţă, Marian Popescu are şansa să joace în atac alături de doi dintre cei mai buni jucători care au trecut pe la Scorniceşti, Iamandi şi Piţurcă. În amintirea acelor vremuri vă prezentăm ambele echipe, în partida câştigată pe „1 Mai” în faţa stelei cu scorul de 2-1 prin golurile marcate de M. Popescu şi Iamandi.

FC Olt:Ariciu ( min. 38 Anghel ) – Prepeliţă, Bumbescu, Căţoi,  Despa – Bărbulescu ( min. 62 Chivescu ),  Balaur, Eftimie - M. Popescu, Iamandi, Piţurcă.

Steaua: Iordache -  Anghelini, Belodedici, Fl. Marin, Eduard – Stoica, Minea, Iovan, Balint ( min 75 Fodor ) – Turcu ( min. 60 Şt. Popa ), Cîmpeanu II

Cei mai buni jucători de pe teren , în opinia trimisului ziarului „Sportul” au fost,  Piţurcă şi Marian Popescu.

“A-ţi primit aprobare pentru maşină”

Spre  finalul anilor '80, singurele dueluri care contau în Liga I erau cele dintre Steaua şi Dinamo. Pentru cei care conduceau fotbalul în perioada respectivă, altceva nu conta. Echipele mici se descurcau pe cont propriu.

„ La noi  Gheorghe Bărbulescu şi mai spre sfârşitul anilor 80, Emil Bărbulescu se străduiau să ne asigure toate condiţiile. Eu eram angajat la fostul I J C M, aveam salariu de bază, iar la club  pentru victorie primeam 1000 de lei.  In 1987 când am făcut nunta, am primit trei porci în carcasă, apă minerală, măsline tot ce trebuie pentru nuntă,  produse pe care le-am plătit ulterior,  căra nea Mitică şoferul săracu  toată săptămâna.

 In ziua nunţii aveam meci cu FC Argeş, am plecat de la biserică după ce m-am cununat religios şi am venit direct la meci, îmbrăcat în costum de ginere, cu două hârtii de o sută în piept, aşa cum era obiceiul atunci şi mi-am invitat toţi colegii la nuntă. Când m-au văzut puradeii de lângă stadion se ţineau  scai de mine să le dau şi lor măcar o sută, bineînţeles că am fost convins, mă  cunoşteau de  când jucam la Dinamo Slatina.

Anii ’87 şi ’88 au fost pentru mine cei mai prolifici pe plan personal. După ce m-am căsătorit am primit aprobare pentru maşina. Eram la club  a venit nea Gheorghiţă şi ne-a anunţat „Popescu, Eftimie şi Minea a-ţi primit aprobare pentru maşină”, nu pot să uit asta niciodată. Circulam fără probleme chiar dacă în perioada aia se circula o duminică da,  una nu, benzină nu se punea problema mergeam la Panait şi luam câtă vream” rememorează cel poreclit de suporteri,  Maradona.