In 1990, Slatina dispunea de un fond de jucători pe care orice echipă şi l-ar fi dorit. Plecarea lui Craioveanu a dat startul declinului fotbalului slătinean.

 

Pentru fotbalul slătinean, ediţia 1990 – 1991 a fost o ediţie de campionat care va râmâne în memoria suporterilor, prin plecarea lui Gică Craioveanu la Turnu Severin, dar şi prin generaţia de fotbalişti slătineană ( ultima )  care se formase în timp şi  care alcătuia formula de bază a echipei locale .

 

În  vara  anului 1990 s-a discutat mult despre mutarea nu tocmai în regulă a lui Craioveanu la Drobeta. Şi presa locală , dar mai ales presa centrală au semnalat condiţiile dezavantajoase pentru fotbalul slătinean la transferul lui Craioveanu. A fost primul semn  că autorităţile locale de atunci, nu le îi interesează viitorul echipei de fotbal.

 

 

Chiar şi în astfel de condiţii, echipa locală, Metalurgistul, devenită echipa fanion a fotbalului din Olt, după desfiinţarea echipei din Scorniceşti,  a reuşit să încheie campionatul pe un merituos loc 7, la 3 puncte de podium. La conducerea tehnica este numit  fostul internaţional Vasile Dobrău şi Costică Vlad.

 

Cel mai important aspect care  trebuie readus permanent în memoria tuturor este faptul că  în lotul echipei erau aproape numai localnici, lucru de neimaginat astăzi, nici în orasele cu tradiţie în fotbal. A fost o generaţie care s-a pierdut din păcate,  pentru că nu a fost sprijinită. 

 

 

 

Va avea aceiaşi soartă şi generaţia care venea din urma  şi care urma să îmbrace tricoul fotbalului slătinean, dar care nu au mai apucat să o facă dinaceleaşi motive. Amintim aici pe : Claudiu şi Marius Niculescu, Dănciulescu, Luţu, Chiriţă, Stanciu, Georgescu,  şamd 

 

 

Anii 1990 şi 1991, Slatina a avut unul dintre cele mai bune fonduri de jucători. La fiecare meci, in teren, erau practic trei  generaţii . Generaţia lui Asaftei, Nucu Păun, Marian Popescu ( care tocmai revenise de la Gloria Bistriţa ), generaţia lui Mircea Mihaiu, Ion Din, Răduţ, Mozăcenu şi generaţia care venea din urmă , Gorgonaru, Butaru, Sandu Din, Alin Răceanu, toţi slătineni.

 

Dacă mai adăugăm şi jucătorii trimişi de Universitatea Craiova la Slatina, Florescu, Iriza şi Albeanu, avem imaginea completă a fotbalului slătinean , imediat după revoluţie.

 

Mai jos vă prezentăm formula de echipă, alcătuită numai din slătineni trimisă în teren  în toamna anului 1990, la meciul cu Progresul Bucureşti şi  câştigat  cu 1-0 prin reuşita lui Răduţ.

 

Metalurgistul – Progresul Buc. 1-0

( Răduţ’49 )

 

Metalurgistul : Niţă – Mihaiu, Gheorghe, Mozăceanu , Asaftei – I. Din, Butaru, S. Din ( Gorgonaru ), Mladin – N. Păun, Răduţ.

 

Progresul : Adam – Moroşan, Bealcu, Ciobotariu, Stroe – Diaconu, Cârstea ( Anghelescu ), Călin, I. Petre – Dună, Oprea.

 

Este penultima prezenţă în eşalonul doi al echipei Metalurgistul. Federaţia Română anunţă modificarea sistemului competiţional începând cu sezonul 92 – 93 divizia A v-a deveni divizia Naţională, divizia B divizia A, divizia C divizia B, iar campionatul judeţean divizia D.

 

Viitoarea divizie A va trece de la trei serii de 18 echipe  la două serii a câte 18. Vor retrograda echipele clasate  între  locurile 13 şi 18. În astfel  de situaţii echipele mici si neajutorate sunt victime sigure. Printre acestea se va  afla din păcate si Metalurgistul Slatina