Valentin
Răduţ a fost golgheterul fotbalului slătinean în partea a doua a anilor 80. Nu a fost un jucător
spectaculos, dar s-a lipit de gol de câte ori i s-a oferit
ocazia. Timp de şapte ani cât a îmbrăcat tricoul echipelor slătinene, Raduţ s-a situat mereu printre marcatori.
Valentin Răduţ s-a
născut la 20 august 1964 la Slatina unde a şi debutat în fotbal. Primul
antrenor Ion Geolgau. În perioada
1981-1985 evoluează la FC Olt , mai intâi la junior şi mai târziu la echipa mare.
Debutează în divizia A, în aprilie 1984 în partida cu S C Bacău, când l-a
înlocuit pe Mircea State. Are 6 prezențe
pe prima scena fotbalistică.
Datorită
talentului său, este invitat la selecţie la U.E.F.A.’83, coleg de generație cu
: Săndoi, Mihali, Mujnai, şamd.
Etapa 28 / 15 aprilie 1984 ( meciul de debut )
S C Bacău – F C Olt 2-1
( Penoff 46, Andrieş 54 / Căţoi 76 )
.
F C Olt : Ciurea – Chivescu, Căţoi, Bumbescu, Matei – Kallo,
Minea, M. Popescu - Leţa ( min 44 Firănescu ), Radu II, State ( min 66 Răduţ / debut în Divizia A ).
În
returul editiei 1984-1985 debutează la Metalurgistul Slatina, echipă unde avea
să devină cel mai bun marcator al fotbalului slătinean. La sfârşitul sezonului
1986-1987, Valentin Răduţ se clasează pe primul loc în seria a II cu 13 goluri
marcate devansându-i pe mult mai experimentaţii jucători : Muntean ( A S A ), craiovenii Ciurea , Firănescu. Repetă
succesul 4 ani mai târziu , în ediţia 1990-1991,când câștiga pentru a doua oară titlul de golgheter
al seriei a II a cu 19 goluri.
În
cei șapte ani de divizia B, a reușit să marcheze 71 de goluri. Este până la ora actuală golgheterul fotbalului
slătinean. În 1993, la numai 29 de ani , este nevoit să-şi întrerupă
activitatea asemeni altor colegi de generație pentru ca fotbalul slătinean a
fost abandonat definitiv de cei care trebuiau să-l sustină.
A
făcut parte alături de Gică Craioveanu din prima generaţie pe care fotbalul
slătinean a pierdut-o, datorită nepăsării. De-a lungul timpului au urmat generațiile lui Vintilă Popescu, Alin
Răceanu,fraţii Ion şi Sandu Din, Petruţ Butaru, mai târziu generaţia lui Gorgonaru,
Niculescu, Luţu, Dănciulescu, jucători talentaţi care nu au putut să evolueze
în oraşul lor, pentru că nu mai exista nici o echipă de fotbal în eşaloanele superioare, nici măcar în eşalonul trei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu