În
presa locală se anunță că, FRF aprobă participarea echipei de fotbal FC
OLTUL Slatina în campionatul diviziei C,
seria a-V-a. Este de fapt un transplant asemeni celui din vara anului 1970. La
Slatina este adusă Metalul Lăpușata o echipă patronată de omul de afaceri Dan Mazilu
care nu-și mai găsea locul la Vâlcea. În primul an a fost un fel de parteneriat
între autortățile de la Slatina și
Mazilu pentru ca anul următor echipa vâlceană
să devină a Slatinei.
Suntem
în vara anului 2002. Fotbalul, altădată un stil de viață în orașul de la
poalele Grădiștei, dispăruse din toate competițiile. Slatina nu mai avea echipă
de fotbal nici măcar în județ. Trecuseră 2 ani de când Aluministul Slatina
fusese abandonată și 10 ani de la ultimul meci al echipei
Metalurgistul Slatina în divizia B.
Cei care au oficializat mutarea respectivă merită felicitări
pentru ideea de a se reveni la denumirea istorica OLTUL Slatina. Suporterii
trecuți de prima tinerețe le revenea în memorie anul 1970 când la Slatina a
fost adusă Gloria Bârlad devenită Gloria Slatina și ulterior Oltul Slatina. Trebuie menționat că Oltul Slatina este numele
primei societăți sportive înființate la Slatina în anul 1922. Facem
aceast precizare pentru că în octombrie anul acesta se împlinesc 100 de ani la înființare.
În
primul an , echipa a purtat amprenta
fostei echipe vâlcene, chiar dacă în lot se aflau și jucători slătineni sau din
zonă. Fotbalul de la poalele Grădiștei încă mai dispunea de un fond jucători
formați în timpurile bune. Pe banca tehnică au stat foștii câștigători ai cupei
României cu Chimia Râmnicu Vâlcea în 1973, Teo Ciobanu , Ilie Pintilie și
Dumitru Coca. Au urmat Gabi Mangalagiu și Petre Gigiu.
După
primul an de funcționare Oltul Slatina termină sezonul pe locul 4 la egalitate
de puncte cu locul 3, Petrolul Stoina și la un punct de locul doi ocupat de
Building Vânju Mare. Seria a fost câștigată de Rarora Râmnicu Vâlcea.
Rezultatul respectiv a fost considerat nesatisfăcător, Au fost voci care au
spus că promovarea a fost amânată pentru anul următor, 2004 fiind an electoral.
Numărul mare de jucători localnici atrage lumea la stadion. Spectatorii devin din ce în ce mai mulți în tribunele stadionului 1 Mai, mai ales după promovare. Marea majoritate prinseseră perioada Dinamo Slatina, I.P. A, Metalurgistul șamd . Pe banca tehnică este adus Iordan Eftimie fosta glorie a lui F C Olt și Nucu Păun, jucător reprezentativ pentru fotbalul slătinean, ambii jucători simpatizați de tribună.
Conducerea clubului este formată tot din
slătineni, Gheorghe Ilie, fost junior la F C Olt și jucător la Constructorul
și Mircea Mihaiu fostul fundaș dreapta
la Metalurgistul Slatina. Și lotul de
jucători a fost îmbunătățit.
Transferurile cele mai reușite s-au dovedit ale lui Giani Marinescu, Florin
Ilie ( Rarora ) și Cătălin Didu.
Important de precizat este faptul că, în lotul echipei 90 % erau localnici,
lucru de neimaginat astăzi. Iată ce își amintește mijlocașul – stânga, Giani
Marinescu.
„Am promovat cu Rarora Râmnicu Vâlcea și la startul sezonului nu m-am înțeles cu echipa vâlceană. Am fost trimis la Slatina în probe și împrumutat pe un an. Venirea lui nea Dan Eftimie a contat foarte mult în rămânerea mea la Oltul. Pe timpul lui Gigi Ilie, a fost cea mai frumoasă atmosferă, poate și pentru că era de vârstă apropiată de noi. Erau jucători deosebiți, fără vedete, jucam de plăcere. Financiar nu pot să spun că eram în top dar cel mai important era că salariile se dădeau la timp”.
Început ezitant, Oltul a reușit prima victorie abia în etapa a IV a, cu Prodchim Balș
prin golul marcat de regretatul Cătălin Didu .
Iată
formula de echipă în partida de la Scornicești în aprilie 2004
(
Georgescu’67)
”A
fost un succes deosebit, a marcat Leanță cu capul aproape de final. Petrolul
retrogradase în B și aveau echipă foarte bună. Când am mers la marginea
terenului să primim felicitări am primit înjurături. Era cineva care l-a
deranjat faptul că am câștigat , le promisese celor de la Ploiești că le dăm
meciul. De fapt cam așa s-a derulat totul în anul când am evoluat în divizia B.
Noua conducere a orașului încredințase echipa unor așa ziși oameni de fotbal. Se
aciuaseră mulți pe lângă echipă, persoane care nu urmărea decât propriu interes.
Ne priveau de sus, încercau să ne păcălească. Se crease o prăpastie între
jucători și conducere. Până să vină Telu
Stancu, eu și cu Florin Ilie am fost
primii care am fost dați afară, deși nea Telu ne cunoștea și chiar vroia să ne
oprească, dar i-au impus să numai facem parte din lot”, continuă Giani
Marinescu..
După
primele șapte etape, antrenorul Eftimie este înlocuit cu Nicolae Ungureanu, o
schimbare care nu aduce nimic nou în jocul echipei. În retur, se renunță la
majoritatea jucătorilor la echipă este adus Telu Stancu. Acesta vine însoțit de
o armată jucători, o parte dintre ei foști la F C Argeș. Aici trebuie notat că
în paralel cu evoluția modestă a echipei Oltul în B, în campionatul județean,
Alprom Slatina se pregătea pentru promovare. Unitatea industrială care susține
echipa antrenată de Costică Vlad preia jucătorii puși pe liber de Telu Stancu
și devine mai atractivă pentru suporteri care migrează dintr-o parte în alta.
Oltul
Slatina nu reușește să se desprindă de subsolul clasamentului și retrogradează
în divizia C, după meciul de poveste cu
Internațional Pitești. A mai rezistat un an, după care dispare prin absorție .
Locul rămas este cedat Balșului. Aceasta a fost pe scurt povestea unei echipe frumoase Oltul Slatina , care a avut
o viață scurtă dar destul de agitată. Este a doua echipă din fotbalul slătinean
care promovează în liga secundă pe teren după ce, Energia Slatina a reușit un
comeback spectaculos în 1981.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu